Sindromul Savant. Medic psihiatru: „Există trei teorii principale care încearcă să explice originile acestei afecțiuni”
Toți cei care suntem părinți știm cât de complicat este să educi copiii. Cu toate acestea, educația cu amenințări este periculoasă și, de asemenea, nu funcționează. Dacă acestea sunt folosite în mod constant și repetat de-a lungul timpului, putem vorbi despre violență psihologică. Uneori, intimidarea este folosită pentru a-i face pe copii să se supună atunci când nu avem altă cale, dar nu ajută cu nimic.
Deși creșterea copiilor este o sarcină dificilă, recompensa de a-i vedea bine educați este imensă. Este adevărat că uneori părinții nu pot acționa exact așa cum și-ar dori. Uneori din cauza oboselii de la serviciu și alteori pentru că nu au timp sau din cauza caracterului copilului. Motivele pot fi diverse, dar este necesar să fie clar că nu trebuie să cădem în fața tentației de a folosi amenințări. În continuare, vă vom prezenta mai multe despre importanța renunțării la această practică periculoasă.
Citește și Lăsați copiii să se plictisească! De ce nu este bine să căutăm imediat soluții de distracție?
Cu siguranță mulți dintre noi am recurs la amenințări pentru a-l determina pe copilul nostru să se supună. Ne-am confruntat cu momente de frustrare și neputință și, instinctiv, am încercat să folosim aceste fraze de tipul:
„Dacă nu îți strângi jucăriile chiar acum, le voi arunca pe toate”,
„Atâta timp cât nu mănânci mâncarea, nu mergem în parc”,
„Dacă nu-ți faci temele, nu te vei uita la televizor”, sau
„Dacă țipi din nou, nu vom merge la petrecere”.
Ne-am închipuit că prin aceste amenințări vom transmite un mesaj clar și vom obține rezultate dorite, dar, în realitate, ne înșelăm.
Amenințările pot părea o soluție rapidă și eficientă în momentele de tensiune sau când ne simțim depășiți de situație. Cu toate acestea, este important să înțelegem pericolul ascuns în spatele lor. Deși pot părea inofensive sau chiar necesare pentru a ne impune autoritatea, amenințările pot avea consecințe negative asupra dezvoltării și bunăstării emoționale a copiilor.
Una dintre consecințele majore ale folosirii amenințărilor constante în creșterea copiilor este diminuarea relației de încredere dintre părinți și copii. În loc să ofere un cadru sigur și de sprijin, amenințările creează o atmosferă tensionată și plină de frică. Copiii pot dezvolta anxietate, teamă și stres, iar încrederea lor în propriile abilități și în părinți poate fi afectată în mod negativ.
De asemenea, amenințările pot crea un climat bazat pe frică și supunere, în loc de respect și înțelegere reciprocă. Copiii învață să reacționeze la teamă, în loc să înțeleagă raționamentele și consecințele acțiunilor lor. În timp, aceasta poate inhiba dezvoltarea lor emoțională și socială sănătoasă și poate duce la probleme de comportament sau relații dificile în viitor. O altă consecință importantă este riscul de a transforma amenințările într-o formă de violență psihologică. Cu cât amenințările sunt mai constante și repetate în timp, cu atât crește probabilitatea ca acestea să afecteze negativ stima de sine.
SURSA FOTO: freepik.com
De câte ori nu am fost în parc pentru că nu a mâncat? Ai aruncat jucăriile când nu le-a strâns? Ei bine, acesta este unul dintre motivele pentru care amenințările nu funcționează: pentru că nu le îndeplinim. În general, când suntem supărați, folosim amenințarea cu o pedeapsă disproporționată față de acțiunea copilului. Dar apoi, când ne calmăm, nu suntem în stare să o ducem la bun sfârșit.
Copiii observă că, indiferent cât de supărați suntem și câte avertismente le dăm, există puține șanse ca amenințările să se transforme în realitate. Ei știu că, chiar dacă nu mănâncă tot, tot vom merge în parc, iar dacă nu își strâng jucăriile, acestea nu vor fi aruncate niciodată la gunoi. Mai degrabă, ajungem să le strângem împreună cu ei.
Această incoerență dintre ceea ce spunem și ceea ce facem subminează autoritatea noastră și face ca amenințările să fie lipsite de valoare. Copiii învață să ignore amenințările și să nu le ia în serios, deoarece experiența îi învață că ele sunt goale și lipsite de consecințe reale.
De asemenea, această incoerență poate crea confuzie și frustrare în mintea copiilor. Ei pot ajunge să nu mai înțeleagă limitele și așteptările noastre, deoarece nu există o corespondență clară între ceea ce spunem și ceea ce facem. Acest lucru poate afecta relația noastră cu ei și poate duce la comportamente problematice sau neascultare.
Este important să înțelegem că educația nu se bazează doar pe amenințări și pedepse, ci și pe comunicare, respect reciproc și construirea unei relații de încredere. Este esențial să fim consecvenți în ceea ce spunem și să susținem cu fapte ceea ce alegem să comunicăm.
Când încercăm să ne educăm copiii prin amenințări, fundamentăm procesul de învățare pe frică, în speranța obținerii unui anumit comportament din partea lor. Cu toate acestea, este important să ne punem întrebarea: de ce nu ar trebui să-i educăm sub amenințări?
În primul rând, consecvența între ceea ce spunem și ceea ce facem este crucială în relația cu copiii noștri. Dacă nu suntem consecvenți, copiii noștri nu ne vor respecta și vor deveni confuzi în privința așteptărilor și limitelor. Utilizarea amenințărilor neconsecvente slăbește autoritatea noastră și subminează încrederea pe care copiii o au în noi.
În al doilea rând, amenințările nu promovează un mediu sigur și de încredere în cadrul familiei. Atunci când recurgem la amenințări, creăm o atmosferă încărcată de tensiune și frică. Copiii au nevoie de un mediu în care să se simtă în siguranță, să-și exprime liber emoțiile și să învețe prin exemple pozitive. Amenințările pot distorsiona această dinamică și pot afecta negativ dezvoltarea lor emoțională și socială.
În al treilea rând, utilizarea amenințărilor ca strategie educativă indică un model de educație cu multe neajunsuri. Dacă recurgem la amenințări pentru a obține atenția copiilor noștri, neglijăm să identificăm și să utilizăm alte resurse și abordări mai pozitive și mai puțin autoritare. Educația bazată pe amenințări limitează creativitatea, încrederea în sine și învață copiii să reacționeze la frică, în loc să înțeleagă raționamentele și consecințele acțiunilor lor.
În cele din urmă, cu cât utilizăm mai mult amenințări și pedepse, cu atât devin mai inutile. Copiii se pot obișnui cu amenințările constante și pot dezvolta rezistență la ele. Aceasta înseamnă că efectul lor pe termen lung devine limitat și că nu vor produce rezultatele dorite în educația copiilor noștri.
SURSA FOTO: freepik.com
Amenințările, pe lângă faptul că nu sunt un remediu eficient, pot provoca consecințe nedorite asupra copiilor noștri. Să aruncăm o privire asupra unor astfel de consecințe:
Pierderea credibilității și autorității: Cuvântul părinților își pierde credibilitatea și autoritatea în fața copiilor după amenințările constante și nerespectarea lor. Copiii vor pune sub semnul întrebării promisiunile și vor devaloriza autoritatea părinților, ceea ce poate afecta negativ relația de încredere dintre părinți și copii.
Stres și frică: Amenințările continue provoacă stres și frică în copii, ceea ce este în detrimentul dezvoltării lor. Un mediu în care copiii trăiesc sub amenințarea constantă a pedepselor poate duce la o creștere a nivelului de anxietate și stres în rândul acestora, afectându-le emoțional și cognitiv.
Lipsa asumării responsabilității: Prin amenințări, nu vom determina copiii să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor, ci vor acționa pentru a evita consecințele. Acest lucru îi privează de oportunitatea de a înțelege consecințele acțiunilor lor și de a dezvolta responsabilitatea și autonomia în luarea deciziilor.
Modelare negativă: Prin exemplul părinților, copiii vor învăța să folosească amenințările și în interacțiunile cu prietenii, colegii sau membrii familiei lor. Aceasta poate duce la perpetuarea unui ciclu de comportamente negative și la crearea unui mediu conflictual în relațiile lor sociale.
Stima de sine afectată: Stima de sine a copiilor crescuți sub amenințări suferă o deteriorare semnificativă, deoarece aceștia nu se simt apreciați de părinți. Prin utilizarea constantă a amenințărilor, copiii pot internaliza ideea că nu sunt suficient de buni sau că nu merită iubire și respect, ceea ce poate avea un impact negativ asupra dezvoltării lor emoționale și sociale.
După ce am înțeles consecințele negative ale amenințărilor în educația copiilor, este important să găsim alternative care să promoveze un mediu sănătos și respectuos pentru dezvoltarea lor. Iată câteva recomandări:
Dați explicații valide: În loc să recurgeți la amenințări, raționați situația și explicați copilului calm și clar de ce anumite comportamente sau acțiuni sunt nedorite. Aceasta îi va ajuta să înțeleagă și să corecteze ceea ce este greșit.
Construiți respect reciproc: În educația copiilor, este esențial să construiți un respect reciproc. Copiii trebuie să înțeleagă că adulții sunt autoritatea, dar aceasta trebuie manifestată într-un mod respectuos, iar părinții trebuie să arate respect față de opiniile și sentimentele copiilor.
Folosiți un limbaj pozitiv: Schimbați contextul cuvintelor și evitați exprimările negative și amenințările. Înlocuiți-le cu un limbaj pozitiv care să încurajeze și să motiveze copiii în direcția dorită.
Încercați să vă puneți în locul lor: Pentru a înțelege mai bine perspectiva copiilor, încercați să vă puneți în locul lor. Aceasta vă va ajuta să fiți mai empatici și să vă adaptați metodele educaționale la nevoile și dorințele lor.
Permiteți-le să participe la decizii: Implicați copiii în procesul decizional, oferindu-le opțiuni și luând în considerare părerea lor. Aceasta îi va face să se simtă valorizați și implicați în propria creștere și dezvoltare.
Căutați resurse educaționale pozitive: Încercați să găsiți resurse educaționale pozitive, cum ar fi cărți, filme sau activități care să promoveze valorile pozitive, responsabilitatea și comunicarea eficientă în familie.
Creșterea copiilor cu amenințări nu este benefică pentru dezvoltarea lor. Prin adoptarea unor abordări alternative și respectuoase, putem construi un mediu în care copiii să se simtă în siguranță, valorizați și încurajați să devină adulți responsabili și autonomi. Este important să fim deschiși la schimbare și să căutăm sprijin profesional, atunci când este necesar, pentru a ne îmbunătăți.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Pe măsură ce temperaturile...
Preot profesor univ. dr. Radu...
Magia Crăciunului este deja...
Raluca-Emima Vasilciuc și...
Nu există nicio modalitate mai...