Vezi versiune Desktop
De la clasa a II-a la a III-a: e adevărat că e momentul în care școala devine „serioasă”? Prof. Claudia Chiru explică ce trebuie să știe orice părinte despre această etapă
Părinții o simt înainte să se întâmple. Un fel de neliniște surdă apare în vacanța de vară dintre clasa a II-a și a III-a. Copilul tău, același cu zâmbet mare și genunchi juliți, intră brusc într-o etapă nouă. Nu e o schimbare bruscă, dar e reală. Dintr-o dată, pare că miza școlii crește. Temele sunt mai grele, cerințele mai clare, iar evaluările... mai apăsătoare. Dar este această trecere un mit sau chiar momentul în care școala devine serioasă?
La această întrebare a răspuns Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar, invitată în cadrul Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro. Răspunsul ei e sincer și cu un strop de umor:
„Da, școala devine serioasă, dar noi nu! Ba da, și noi.”
SURSA FOTO: freepik.com @oksix
Prof. Claudia Chiru confirmă: tranziția de la clasa a II-a la a III-a este un prag semnificativ. Nu pentru că până atunci totul a fost joacă, ci pentru că de acum înainte copilul începe să fie tratat ca un elev în toată regula. Se pot pune mai multe așteptări, dar nu înseamnă că el este brusc autonom.
„Ideea este că până în clasa a IV-a copilul are nevoie de material concret pentru toate aceste noțiuni care sunt abstracte. Iar el nu este natural dezvoltat, creierul nu este dezvoltat să înțeleagă tot ce e în abstract. Și noi pentru a-l susține, trebuie să venim din concret, adică pe ce poate să pună mâna copilul și pe ce poate să vadă și să atașăm câte o noțiune de abstract pe rând
Și apoi în clasa a IV-a din ce în ce mai mult spre abstract, dar nu total”, explică cadrul didactic.
Una dintre cele mai valoroase idei din dialogul cu prof. Claudia Chiru este legată de felul în care copiii învață. Ea subliniază că dezvoltarea gândirii abstracte nu este completă până târziu, iar părinții și profesorii ar trebui să țină cont de acest fapt:
„În clasa a VI-a se întâmplă total abstractul, la final. Vă dați seama ce departe și noi îi chinuim din clasa I”.
SURSA FOTO: freepik.com @oksix
Clasa a III-a vine cu provocări noi, dar și cu instrumentele necesare pentru a le face față. Elevii încep să scrie compuneri, iar învățarea se îmbogățește cu forme de exprimare funcționale: bilete, felicitări, mesaje.
„În clasa a II-a începem cumva etapa în care copilul începe să înțeleagă ceea ce citește foarte bine și atunci când citește ceva știe ce are de făcut, dar tot nu este autonom 100%. Adică nu sunt toți autonom 100%. Dar la finalul clasei a II-a poți să dai niște dictări de la care ai așteptări mai mari. Adică poți să găsești niște dictări scrise corect 100%. Poți să îi dai evaluarea și să te aștepți ca el să înțeleagă ceea ce scrie acolo și să facă.
Deci, avem mai multe pretenții.
De exemplu, elevii mei la finalul clasei a II-a au deja citite vreo 12 cărți. Nu înțeleg ei tot ce citesc din carte, tot, tot, tot, tot, dar înțeleg firul roșu. Eu așa îl numesc firul roșu. Deci ar trebui să știe să spună care este firul roșu dintr-un text.
Da, cărți de nivelul lor, bineînțeles, da.
Și la clasa a III-a un pic mai mult, cărți puțin mai lungi, cărți cu subiect mai complex, cu scris un pic mai mic. La clasa a III-a începem compunerile, deci ar trebui să știe un pic să-și structureze ideile în introducere, cuprins și încheiere și să știe cam ce trebuie să scrie la fiecare.
Începem cu scrierea funcțională: bilete, felicitări. Deja știu ei să le facă singuri. Am început dintre a II-a, dar știu ei să le facă singuri în a III-a, iar în clasa a IV-a e o sărbătoare, e o petrecere, o distracție”, spune prof. Claudia Chiru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
