„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Muzica stimulează diferite părţi ale creierului şi s-a dovedit prin studii şi cercetări că îmbunătăţeşte performanţele intelectuale în multe aspecte – vorbire, memorie, procesul de învăţare, viteza de gândire şi aşa mai departe. Care este însă cea mai potrivită muzică pe care să o asculţi atunci când înveţi?
Cercetătorii fenomenului ar recomanda diferite stiluri muzicale în funcţie de efectele pe care îţi doreşti să le obţii în timp ce studiezi, însă muzica lui Mozart este una dintre cele mai potrivite.
Aşa a apărut, în 1991, efectul Mozart când doi cercetători, Gordon Shaw şi Frances Rauscher, au făcut publice rezultatele unui studiu pe care l-au făcut. Studiul arăta legătura dintre muzică şi performanţă. De atunci, efectul Mozart a devenit tot mai popular.
Care este de fapt relaţia dintre creier şi Mozart? Shaw are o teorie prin care susţine că neuronii funcţionează pe anumite modele. Atunci, cineva a implementat modelul matematic al cercetătorului pe un program de calculator. Rezultatul a fost o continuă schimbare a modelului, care generează sunete asemănătoare muzicii lui Mozart. Shaw a ajuns la concluzia că muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart stimulează raţionamentul spaţio-temporal. Drept urmare, aceasta este cea mai potrivită muzică pe care o poţi asculta atunci când înveţi pentru geometrie, matematică şi fizică.
Validitatea și amploarea efectului Mozart rămân subiecte de dezbatere în comunitatea științifică. Primul studiu în acest domeniu datează din 1973 și este considerat unul dintre primii care a explorat efectul muzicii clasice (inclusiv muzica lui Mozart) asupra stimulării senzoriale a nou-născuților . Concluzia a fost că muzica poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării senzoriale.
Majoritatea studiilor efectuate pe această temă au implicat întotdeauna tineri adulți. Unul dintre acestea, de exemplu, a implicat 36 de elevi care au fost nevoiți să îndeplinească o serie de sarcini mentale. Înainte de fiecare dintre aceste activități, elevii au fost rugați să asculte într-un caz o sesiune muzicală de zece minute care conține instrucțiuni de relaxare, iar în celălalt caz au fost rugați să asculte sonata lui Mozart pentru două piane în re major, tot pentriu zece minute.
Elevii care l-au ascultat pe Mozart s-au descurcat mai bine la activitățile care implicau construcția mentală a unor forme și construcția materială cu bucăți de hârtie îndoite și tăiate.
În urma studiilor s-a concluzionat că se poate spune că ascultarea muzicii lui Mozart îmbunătățește temporar capacitatea de a manipula formele mentale.
În 2006, în Marea Britanie a fost efectuat un studiu amplu care a implicat 8.000 de copii: unii au ascultat zece minute din Cvintetul de coarde în re major al lui Mozart, iar alții unul dintr-o secvență de trei cântece pop.
Încă o dată, muzica a îmbunătățit în general capacitatea de a lucra cu forme de hârtie, dar grupul care a ascultat muzică pop a fost cel mai bun.
Concluzia? Celebrul „efect Mozart” poate fi mai mult o credință populară decât un adevăr științific, dar, evident, ascultarea melodiilor lui Mozart nu poate face decât bine pentru întreaga familie și îi poate învăța pe cei mici să aprecieze muzica clasică.
Ceea ce poți face pentru a îmbunătăți IQ- ul copiilor tăi este să-i faci să învețe să cânte la un instrument muzical. Acest lucru are un efect benefic asupra creierului.
Îmn concluzie putem spune că este în natura fiecărui părinte să încerce să modeleze gusturile copiilor, mai ales în domeniul muzical. Acestea fiind spuse, dacă faci o căutare rapidă pe internet, poți găsi cu adevărat orice să susțină efectul Mozart: CD-uri, cărți și mai ales numeroase teorii. Până la urmă, muzica nu a făcut rău nimăniu, niciodată.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.