Vezi versiune Desktop
Petruț Rizea, semnal de alarmă pentru părinți, despre provocările periculoase din online: „Îmi fac griji pentru copii, pentru elevii mei!”
„Sunt foarte mulți elevi care au reacții emoționale extreme în clasă. Eu aud povești constant despre copii care în momentul în care aud că se dă test se apucă de plâns. Este exagerat! Este un test!” a explicat Ana-Maria Zamfir, la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro. Psihologul subliniază că, deși testele au un rol important în procesul educațional, nu ar trebui să devină o sursă majoră de anxietate pentru copii.
În loc să fie percepute ca o oportunitate de învățare, testele sunt văzute de mulți elevi ca o amenințare, ceea ce duce la reacții dramatice: „Testele astea, sigur, sunt importante, nu trebuie privite pur și simplu, ne pasă, vrem să ne descurcăm, dar de ce trebuie să plângă jumătate de clasă?”
„Sigur, ei au altă sensibilitate dintr-un punct de vedere, dar este atât de dramatic oare? Adică așa reacții emoționale? Mai făceam și noi un chiul în masă când auzeam de un test, dar haideți să nu exagerăm!” a adăugat Ana-Maria Zamfir, pledând pentru o abordare mai relaxată a evaluărilor.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Psihologul clinician a atras atenția asupra tendinței de a transforma notele în principalul indicator al valorii unui copil.
„Haideți să nu vânăm doar note, că nu este despre asta! Într-adevăr, notele acestea au o valoare, arată cam la ce nivel a știut, a putut copilul la un anumit punct, la o anumită disciplină. În ziua aceea el a demonstrat că a putut să rezolve din curiculă această bucată de 7 sau de 10 sau de 4. Normal că te îngrijorezi în momentul în care vezi un 4”, a explicat experta.
Loredana Iriciuc a intervenit cu o întrebare: „Dar dacă un copil nu s-a simțit bine în ziua testului?”. În răspuns, Ana-Maria Zamfir a evidențiat importanța unei comunicări deschise și a înțelegerii contextului: „Dar sunt foarte mulți copii care pierd din cauza asta. Nu se simte bine, trebuie să învețe să spună despre asta și să găsească și înțelegere”.
„Notele astea sunt importante, dar nu atât de importante. Adică ar trebui să privim dincolo de ele. Ce ne dorim de la școală? De la școală ca și sistem total și de la actorii aceștia, adică de la profesori sau de la cadrele angajate acolo, de la copii și de la această curiculă sau această modalitate de a gândi școala?
Într-adevăr, dacă ei ar fi lăsați să mai și aleagă o bucată, îi mai motivează, îi mai implică un pic și le predă și responsabilitatea: `Gândește-te și tu la ce vrei, alege tu. Ai ales prost, suporți niște consecințe, ai ales bine, te bucuri de ele`. Așa s-ar face o stimă de sine reală și bazată pe ceva: înveți dintr-o experiență cu niște efecte mai puțin plăcute, dar din care poți să tragi niște lecții. Poți să vezi că ceva ai de îmbunătățit la tine și ai avea capacitatea”, a mai spus Ana-Maria Zamfir.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Un alt subiect abordat a fost suprasolicitarea copiilor prin meditații excesive. Ana-Maria Zamfir a avertizat că un program supraîncărcat nu face decât să creeze o stare de epuizare și demotivare.
„Nu neapărat trebuie o criză existențială pentru că s-a luat o notă mică. Se pot corecta, dar ideal ar fi să nu se corecteze cu niște meditații care se suprapun peste tot programul acesta foarte aglomerat. Pentru că nu vom face decât să-i ținem într-o stare vegetativă de care se plâng profesorii. Îi văd acolo cum stau în bănci și efectiv se gândesc la poate nimic”, a mai subliniat experta.
Psihologul subliniază că trebuie să respectăm capacitatea de atenție a copiilor, adaptând cerințele la nivelul lor de dezvoltare.
„Cum să stai atât de prezent? Haideți să ne uităm și ce înseamnă manualele acestea, ne arată studiile care zic cât poate să stea un copil atent. Haideți să ne luăm și după treaba asta. Cât poate să stea la 6 ani atent? Cât poate să stea atent la 7 ani? Ne uităm la psihologia dezvoltării, sunt niște date acolo”, mai spune Ana-Maria Zamfir.
SURSA FOTO: freepik.com @wavebreakmedia_micro
În concluzie, Ana-Maria Zamfir a tras un semnal de alarmă asupra modului în care copiii percep școala.
„Știți ce se va întâmpla? Se va preface copilul că-i atent pentru că ce să facă altceva? Nu poți să ceri mai multă atenție decât poate el să-ți dea. Sau, poți să ceri, și atunci ce o să facă? O să găsească o modalitate prin care te păcălește, te păcălește pe tine, ca și profesor, se păcălește pe el sau încearcă să te păcălească. El, fiind imatur, crede că a făcut-o, tu îți dai seama și atunci ce faci?
Poate și tu ca profesor ești demotivat. În momentul în care vezi că vorbești și te simți singur acolo... Sau cum mai sunt exemple vii cu `gata, s-a sunat` adică `ne lași, s-a terminat, am scăpat`.
Și atunci cum să privești școala ca fiind ceva pozitiv din care tu te dezvolți, dacă tu nu-ți dorești decât să scapi în fiecare zi. Să scapi! Deci, efectiv, școala e privită ca fiind o închisoare, nu un beneficiu extraordinar pentru o educație, pentru o dezvoltare”, a conchis Ana-Maria Zamfir.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Aceste douăzeci de nume feminine sunt așteptate să...
Indiferent de model,...
