Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Totuși, când grijile se transformă în anxietate, ele pot afecta negativ sănătatea mintală – atât a părinților, cât și a copiilor. Acest tip de anxietate, deși bine intenționat, poate face mai mult rău decât bine și chiar poate submina șansele de succes pe termen lung ale copiilor, explică Jennifer Breheny Wallace, jurnalistă premiată și cercetătoare în parenting.
Wallace, autoarea cărții „Never Enough: When Achievement Pressure Becomes Toxic – and What We Can Do About It”, a colaborat cu un cercetător de la Harvard Graduate School of Education pentru a intervieva 6.500 de părinți americani. Ea însăși este licențiată la Harvard.
„Viitorul nu a părut niciodată atât de nesigur și copleșitor”, a declarat Wallace pentru CNBC Make It. „Mulți părinți cred că admiterea copilului lor la o facultate de renume va funcționa ca o vestă de salvare într-un ocean de incertitudini economice.”
Însă această anxietate se poate transmite de la părinți la copii printr-un proces numit „contagiune emoțională”, un fenomen studiat de psihologi.
Problemele de sănătate mintală în rândul tinerilor au crescut semnificativ în ultimul deceniu. Potrivit unui studiu recent Healthy Minds, realizat pe 96.000 de studenți americani, 37% dintre aceștia au raportat tulburări de anxietate, iar 15% au declarat că s-au gândit serios la sinucidere în ultimul an.
Anxietatea și depresia sunt deseori interconectate, iar cei afectați de aceste stări tind să sufere de lipsă de motivație și de o teamă de eșec care îi împiedică să-și asume riscuri – esențiale pentru atingerea obiectivelor majore.
„Din păcate, ceea ce ar trebui să fie o vestă de salvare pentru a-i proteja pe copiii noștri devine adesea o greutate care îi trage la fund”, subliniază Wallace.
SURSA FOTO: freepik.com @freepic.diller
Cheia, spune Wallace, este să le oferi copiilor un exemplu de gestionare eficientă a stresului.
Ea sugerează reîncadrarea perspectivei asupra succesului. Gestionându-ți propria anxietate și evitând presiunile excesive asupra copiilor, poți cultiva încrederea în reziliența lor și iubirea necondiționată – elemente esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung.
Unul dintre rolurile părinților este de a pregăti copiii să facă față provocărilor vieții ca adulți independenți. În acest proces, anxietatea parentală este o reacție evolutivă care îi ajută să identifice pericolele.
Totuși, acest „tripwire biologic” poate genera alarme false, determinându-i pe părinți să reacționeze exagerat la situații care nu prezintă pericole reale, cum ar fi admiterea la o facultate de prestigiu.
„Este ceea ce profesorul emerit de psihologie Randolph Nesse numește principiul detectorului de fum”, explică Wallace. Uneori, o alarmă puternică poate semnala un incendiu inexistent – aprins, de exemplu, doar de un covrig ars.
În loc să intri în panică, amintește-ți că îngrijorarea excesivă poate fi o alarmă falsă. Wallace recomandă să îți reformulezi mentalitatea: viitorul copilului tău nu depinde de o cale exactă pe care ai imaginat-o.
Cercetările arată că absolvirea unei facultăți de elită nu garantează câștiguri mai mari sau succes pe termen lung. În plus, succesul poate îmbrăca forme variate, adesea surprinzătoare.
În loc să te concentrezi pe obiective rigide, oferă-le copiilor sprijin emoțional și încredere în abilitățile lor, pregătindu-i pentru a naviga cu succes într-o lume imprevizibilă.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În cartea sa, Jennifer Breheny Wallace a discutat cu Tina Payne Bryson, psihoterapeut specializat în copii și adolescenți, care a propus patru întrebări menite să ajute părinții să reflecteze asupra anxietății pe care ar putea să o transmită copiilor lor:
„Cum își petrece timpul? Este implicat în multe activități axate pe performanță, cum ar fi meditații sau alte activități similare?” întreabă Wallace.
„Plătești pentru meditații, antrenamente sau ligi sportive de elită?” continuă ea.
Îți pasă doar dacă a luat o notă bună la testul de matematică sau îți faci griji și pentru ce simte și ce îl pasionează?
„Aceste întrebări spun multe despre mesajele pe care le transmiți copilului tău”, explică Wallace.
Majoritatea părinților nu consideră că pun prea mare accent pe performanțele academice sau sportive ale copiilor lor.
Totuși, analiza discuțiilor zilnice și a programului copilului poate dezvălui dacă, fără să-ți dai seama, contribui la presiunea și stresul pe care copilul le simte. Aceasta poate întări, de asemenea, ideea că valoarea copilului este legată de realizările sale, mai degrabă decât de cine este el ca persoană.
Wallace a intervievat și studenți pentru cartea sa, iar concluziile ei sunt clare: copiii care se confruntau cel mai des cu anxietatea și alte probleme de sănătate mintală erau cei care simțeau că valoarea lor depinde exclusiv de performanțele școlare și de succesele în activitățile competitive.
Transmiterea ideii că valoarea unui copil depinde de performanță, în loc să fie necondiționată, este rar intenționată de părinți sau profesori.
Cu toate acestea, mesajele implicite din conversațiile zilnice, din cultură sau din sălile de clasă pot avea acest efect.
„Sarcina noastră, ca părinți și educatori, este să îi ajutăm pe adolescenți să-și dezvolte un sentiment puternic de sine”, spune Wallace. „Însă acest proces este subminat când le sugerăm – prin cuvinte sau fapte – că valoarea lor este condiționată.”
Pentru a sprijini cu adevărat dezvoltarea sănătoasă a copiilor, părinții ar trebui să comunice clar că iubirea și acceptarea lor sunt necondiționate, indiferent de rezultate sau realizări.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
