Foto: Freepik@syda_productions

Psihologul Diana Stănculescu atrage atenția asupra unei abordări diferite, care pune în centru ceea ce copiii fac bine, și nu greșelile.

Greșeala, evidențiată cu roșu: o cultură a fricii de eșec

Culoarea roșie în corecturi a devenit un simbol al greșelilor, fiind adesea asociată cu critică și eșec. Psihologic, acest lucru poate avea un impact negativ asupra motivației și încrederii copiilor.

Ei ajung să creadă că valoarea lor este legată de greșelile pe care le fac, nu de progresele pe care le realizează. În loc să învețe din erori, copiii pot deveni anxioși și să evite să își asume riscuri, de teamă să nu facă greșeli.

Diana Stănculescu subliniază că această abordare este problematică. „Noi, de obicei, punctăm greșeala de la culoare, până la comentariu verbal,” explică ea.

În loc să se pună accent pe ce fac bine, copiii sunt expuși în mod constant la ceea ce fac greșit. Aceasta poate duce la o percepție negativă asupra propriilor abilități și poate împiedica progresul.

Încurajarea reușitelor: cheia pentru progresul copiilor

„Dacă vreau ca un copil să învețe și să progreseze, eu trebuie să îi arăt ce a reușit”, subliniază Stănculescu. Acest principiu este esențial pentru o educație sănătoasă și eficientă. Copiii au nevoie să știe ce fac bine pentru a putea construi pe acele succese. Oferind feedback pozitiv și concentrându-se pe reușite, educatorii pot stimula motivația internă a copiilor și pot facilita învățarea.

În primele clase, abordarea ar trebui să fie și mai delicată. Stănculescu sugerează că „până la final de școală primară, copilului ar trebui să i se arate doar ce face bine la școală.” Aceasta nu înseamnă ignorarea greșelilor, ci folosirea lor pentru a ghida profesorii în ajustarea metodelor lor de predare, fără a face din greșeli punctul central al evaluării.

Foto: Freepik@syda_productions

Cum ar trebui abordate greșelile?

Greșelile nu trebuie ignorate, dar modul în care sunt gestionate contează enorm. Ele trebuie văzute ca oportunități de învățare, dar fără a fi supraevaluate.

Profesorii ar trebui să ia greșelile ca „notițe mentale”, pentru a ajusta modul în care predau și pentru a oferi exemple concrete care să îi ajute pe copii să înțeleagă cum pot îmbunătăți anumite aspecte. „Greșeala este importantă pentru adult tocmai pentru ca să poți să facilitezi un proces educațional mai corect și mai sănătos”, spune psihologul.

„Noi punctăm greșeala”

”Ce facem noi? Corectăm cu roșu într-un text, într-o lucrare, într-o analiză. Evidențiem doar greșeala - sunt foarte puține cadrele didactice care evidențiază în evaluarea copiilor aspectele reușite.

Noi, de obicei, punctăm greșeala de la culoare, până la comentariu verbal. Dacă vreau ca un copil să învețe și să progreseze eu trebuie să îi arăt ce a reușit sau să-i ofer un exemplu concret de urmat pe care, imitându-l să-l ducă mai departe, să îi crească frecvența și să-l generalizeze, să-l stabilizeze în conduita sa academică sau comportamentală.

Până la final de școală primară, copilului ar trebui să i se arate doar ce fac bine la școală. Ar trebui să li se spună doar ce le iese grozav. Noi le urmărim greșelile dar asta ar trebui să fie notița mentală pentru mine, adult, ca să știu eu ce am de făcut în continuare. Greșeala este importantă pentru adult tocmai pentru ca să poți să facilitezi un proces educațional mai corect și mai sănătos”, a declarat psiholog Diana Stănculescu.

Evidențierea greșelilor poate crea o cultură a fricii de eșec, în timp ce concentrarea pe reușite poate stimula încrederea și dorința de progres.

Profesorii și părinții trebuie să colaboreze pentru a crea un mediu în care copiii să se simtă încurajați să învețe din greșeli, fără a fi copleșiți de ele. Promovarea feedback-ului pozitiv este un pas esențial în dezvoltarea unor elevi încrezători, capabili și fericiți.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.