Harta care arată cât de departe de casă aveau voie copiii să meargă singuri. Acum 100 de ani, 10 km, iar acum, nu mai mult de 500 de metri / FOTO: freepik.com @EyeEm

În 1919: George putea să meargă la pescuit într-un lac aflat la 10 km distanță.

În 1950: Jack (ginerele lui George) putea merge singur la școală și în pădurea care se afla la 1,5 km de casa lui.

În 1979: Vicky (fiica lui Jack) putea merge singură la școală și la piscina din apropiere, care se afla la aproximativ 800 de metri de casă.

Ed (fiul lui Vicky) poate merge până la capătul străzii sale, la mai puțin de 500 de metri distanță. „Îl ducem cu mașina la școală, care este la câteva minute de casă”, spune mama lui, conform The Daily Mail.

Deși este adevărat că poate am devenit oarecum supraprotectori, dorind mereu să fim conștienți de copiii noștri și să știm în orice moment unde se află, omitem mulți alți factori importanți care sunt cei care cu adevărat ne afectează și care au dus la distanțe din ce în ce mai scurte.

SURSA FOTO: captură dailymail.co.uk

Lumea nu este la fel ca acum 100 de ani

Au avut loc multe schimbări semnificative în ultimele decenii, iar transformările din ultimii 100 de ani sunt evidente. În primul rând, numărul de locuitori din fiecare oraș și localitate a crescut semnificativ în întreaga lume, în special în perioada și după celebrul baby boom. 

Odată cu această creștere a populației, a venit și o creștere în alt domeniu: mașinile. Această creștere inevitabilă a traficului, împreună cu adaptările necesare ale societății la o lume în care majoritatea familiilor dețin cel puțin o mașină, a făcut orașele mai puțin prietenoase pentru copii (și pentru pietoni).

Toate aceste schimbări au dus la apariția unor riscuri și pericole suplimentare pentru copii: orașele erau mai mici înainte, cu mai puțini locuitori și cu rate mai scăzute de violență și criminalitate, iar mașinile erau atât de rare încât accidentele rutiere erau rare sau chiar inexistente.

Pe de altă parte, nu putem să ignorăm impactul progreselor tehnologice. Copiii de altădată nu aveau acces la dispozitivele pe care le au cei de astăzi, cum ar fi televizoarele, tabletele și telefoanele mobile, care îi țin pe aceștia distrași în interiorul caselor. Ca rezultat, mulți copii nu mai petrec timp afară, iar străzile sunt mai puțin populate.

SURSA FOTO: freepik.com @massonstock

Noi percepem lumea ca pe ceva periculos

Percepem lumea ca fiind mai periculoasă decât în trecut. Deși acești factori influențează cât de mult permitem copiilor să exploreze în siguranță, există șansa ca noi să avem o perspectivă mai îngrijorată asupra lumii decât este în realitate. Această teamă nu este specifică doar celor mai recente generații de părinți, ci chiar și bunicilor.

Acest sentiment poate fi atribuit în parte accesului ușor la știri negative. Ceea ce s-a întâmplat recent în alt colț al lumii este adăugat automat la lista noastră mentală a posibilelor pericole, chiar dacă riscurile respective nu s-au manifestat niciodată în zona noastră. De obicei, este mai prudent să previi decât să aștepți să apară o tragedie.

Și chiar dacă poate nu s-a întâmplat nimic grav unei persoane apropiate sau cunoscuților noștri direct, trebuie să recunoaștem că există riscuri pentru copiii de astăzi, riscuri pe care strămoșii noștri nu le-au avut în vedere.

Harta pe care am menționat-o este din 2007. La acea vreme, micul Ed, în vârstă de opt ani, avea permisiunea să meargă doar până la capătul străzii. În 2024, se pare că mulți părinți nu mai permit nici măcar acest lucru copiilor. Există o șansă ca micuții să redobândească acea libertate pe care o aveau părinții și bunicii lor? Este unul dintre acele lucruri pe care cu toții ne-am dori să-l oferim copiilor noștri, dar cel puțin în acest moment nu se vede că ar fi fezabil. Cred că doar timpul ne va dezvălui răspunsul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.