Vezi versiune Desktop
„Coaseți bine, vreau să fie ca înainte!” Cele mai nepotrivite lucruri pe care bărbații le spun în sala de nașteri, dezvăluite de o moașă pe TikTok
Comisia de Reformă a Legii din Queensland (QLRC), Australia, revizuiește în prezent codul penal, care permite, în forma sa actuală, o apărare legală pentru părinți, îngrijitori și profesori ce aplică disciplină fizică, atâta timp cât aceasta este considerată „rezonabilă”.
Propunerea vizează eliminarea completă sau limitarea semnificativă a acestei excepții legale, pentru ca toți copiii să beneficieze de aceeași protecție împotriva agresiunii ca și adulții.
Conform modificărilor propuse, orice formă de pedeapsă fizică ce provoacă vătămări, cum ar fi lovirea cu o lingură de lemn sau cu o curea, ar putea deveni ilegală.
De asemenea, folosirea forței asupra capului, feței sau gâtului copilului ar fi interzisă.
Inițiativa este sprijinită de peste 100 de experți în sănătate și protecția copilului, inclusiv de organizații precum Fundația Daniel Morcombe și Bravehearts.
Printre cei mai vocali susținători se numără dr. Justin Coulson, expert în parenting, tată a șase copii și gazda celui mai popular podcast australian despre creșterea copiilor, Happy Families, notează dailymail.co.uk.
„Avem peste 60 de ani de dovezi care arată că pălmuirea nu aduce beneficii. Nu este constructivă pentru copil și trebuie evitată”, a declarat dr. Coulson pentru Daily Mail Australia.
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Dr. Coulson explică faptul că pălmuirea funcționează pe un model de tip „doză-răspuns”: cu cât se aplică mai frecvent sau mai sever, cu atât rezultatele sunt mai negative pentru copil.
„Pe măsură ce pălmuirea devine mai frecventă, efectele sale devin tot mai dăunătoare”, spune el.
Co-prezentatoarea emisiunii Sunrise, Natalie Barr, a intervenit și ea în dezbatere, exprimându-și sprijinul pentru reforme.
„Ca mamă a doi copii, aud des: «Și noi am fost loviți când eram mici și am crescut bine». Dar acest argument nu mai stă în picioare. Nici centurile de siguranță nu le aveam atunci, acum le considerăm importante.”
În schimb, comentatoarea Prue MacSween a criticat propunerile legislative, spunând că ele reprezintă o intruziune inutilă în viața de familie. „Nimeni nu susține disciplina excesivă care rănește copilul. Dar o palmă la momentul potrivit nu mi-a provocat traume. Aceste inițiative confundă disciplina parentală cu abuzul.”
Ea consideră că aceste restricții au dus la o generație de copii lipsiți de limite și respect.
„Părinții sunt marginalizați de așa-ziși experți care, probabil, sunt și în spatele sistemului educațional eșuat al țării, unde copiii nu mai știu nici lucrurile de bază”, a adăugat MacSween.
Dr. Coulson admite că pot exista îngrijorări cu privire la o intervenție excesivă a statului, dar subliniază că protecția copiilor este o responsabilitate foarte importantă.
„Unii vor spune că e doar o atingere ușoară, dar problema apare când acea atingere devine metoda principală de disciplină. Asta reduce capacitatea părintelui de a reacționa constructiv, iar situația poate degenera.”
Dr. Coulson amintește că alte 67 de țări au interzis deja oficial pălmuirea, tocmai pentru a preveni efectele negative asupra sănătății mintale, relațiilor și performanțelor școlare ale copiilor. „Aceste națiuni au recunoscut daunele și au luat măsuri.”
El subliniază și diferența dintre pedeapsă și disciplină: „De obicei, nu poți rezolva un conflict în mijlocul tensiunilor. Trebuie mai întâi să calmezi situația, apoi să abordezi problema în mod constructiv.”
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În România, legea permite, din păcate, într-o anumită măsură, „pedeapsa corporală” aplicată de părinți, atâta timp cât aceasta nu este considerată abuzivă sau nu lasă urme fizice vizibile. Cu toate acestea, cadrul legal este destul de ambiguu, iar protecția reală a copilului depinde în mare parte de interpretarea autorităților și de cât de gravă este fapta.
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
Art. 89
(1)Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.
(2)Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.
(3)Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Art. 90
(1)Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.
(2)Persoanele menţionate la alin. (1) vor asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.
Totuși, în practică, multe cazuri de „pălmuire” sau „o palmă la fund” nu ajung să fie sancționate, fiind percepute de către autorități sau chiar de societate ca „metode tradiționale de educație”.
Dacă fapta este considerată abuz, părintele poate fi cercetat pentru violență în familie, conform Codului Penal (Art. 199 coroborat cu Art. 193 sau 194, în funcție de gravitate).
Pedepsele pot merge de la amendă penală până la închisoare, în funcție de leziunile provocate.
Totodată, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) poate interveni, iar în cazuri grave, se poate ajunge chiar la decăderea din drepturile părintești.
Chiar dacă legea interzice, mulți părinți din România încă recurg la ele, iar cultura populară acceptă, uneori, ideea că „o palmă educă”.
Asta în ciuda studiilor care arată că violența, chiar și sub forme aparent „blânde”, are efecte negative profunde asupra dezvoltării emoționale a copilului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
