Începerea universității sfaturi prețioase pentru părinți / FOTO: Freepik.com@uraiwon

 În acest moment de schimbare, iată câteva sfaturi care te pot ajuta să faci față mai ușor. Este timpul să-ți lași copilul să plece de acasă (dar să nu uităm că, probabil, se va întoarce sub acoperișul tău peste câțiva ani).

Admiterea la universitate reprezintă o etapă importantă – este momentul în care copilul tău face tranziția către viața de adult.

Citește și Părinții care fac aceste 6 lucruri cresc copii dornici de învățare, conform unui cercetător: „Există o discrepanță reală!”

Totuși, până să ajungă acolo, poate că îți vei da seama că nu pare deloc pregătit pentru pasul acesta, mai ales când termenele limită pentru aplicațiile la universitate se apropie, iar el sau ea nu arată niciun interes pentru a căuta opțiuni sau a completa aplicația.

SURSA FOTO: Freepik.com@smand31590

Cum spunea un părinte: „Fiul meu nu are nicio idee despre ce vrea să facă și nu este deloc motivat…

O simplă vizită la o zi de uși deschise, dacă ar fi organizată sau măcar luată în considerare de el, mi-ar aduce un strop de speranță.

Mai este cineva care se gândește că, dacă nu cercetez eu cursurile și nu aflu de zilele de uși deschise, nimic nu se va întâmpla?”

În cele din urmă, copilul tău va apăsa, probabil, butonul pentru a trimite aplicația UCAS, iar mai târziu, va veni ziua în care veți afla dacă notele sunt suficient de bune pentru a îndeplini cerințele. Dacă da, începe numărătoarea inversă pentru ceea ce mulți părinți numesc sindromul cuibului gol.

Cum să faci față acestui sindrom al plecării copilului de acasă?

SURSA FOTO: Freepik.com@freepik

Sindromul cuibului gol este groaznic – este la fel de chinuitor ca dorul de casă, ceva ce te roade pe dinăuntru. Dar poți, și trebuie, să mergi mai departe. Iată cum:

Petrece mai mult timp cu partenerul tău, dacă ai unul: poate fi complicat dacă ai realizat că, de fapt, nu vă plăceți unul pe celălalt. Dar rămâi pozitiv, ai ajuns până aici. Încearcă weekenduri departe, noi interese. Practic, lucruri pe care le poți face împreună.

Lucruri pe care le-ai așteptat toți acești ani, de fapt.

Vorbește cu alte cupluri ale căror copii au plecat de acasă. Vor înțelege prin ce treci și ar putea avea idei despre cum să faci față situației.

Vorbește cu copilul tău despre aspectele practice ale vieții independente.

Dorul de adolescentul tău care lipsește este destul de greu de suportat fără să te îngrijorezi că nu mănâncă corespunzător sau că nu știe cum să își sorteze rufele (deși probabil că ai rezolvat aceste lucruri cu mult timp în urmă).

Fii deschisă la schimbare și adaptează-te noii realități. Este posibil ca rutina ta să se schimbe considerabil, dar vezi acest lucru ca pe o oportunitate de a te redescoperi pe tine însăți.

Poate că acum ai mai mult timp pentru hobby-uri, activități personale sau pentru a explora lucruri noi care ți-au lipsit în anii în care te concentrai pe creșterea copilului.

Nu uita să menții legătura cu copilul tău, chiar dacă acum nu mai locuiește acasă. Programează apeluri video sau mesaje regulate pentru a-i arăta că îți pasă de el/ea și că ești acolo pentru orice ar avea nevoie.

În același timp, respectă-i independența și lasă-l să își construiască propriile experiențe și să învețe din greșelile sale.

În final, reamintește-ți că sindromul cuibului gol nu este o perioadă de durere constantă, ci o etapă de tranziție.

Cu timpul, vei învăța să îmbrățișezi această nouă libertate, iar legătura cu copilul tău se va transforma într-una mai matură și mai echilibrată. Totul se va așeza, pas cu pas.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.