Capcana hiperparentingului: Așezarea copiilor pe un piedestal este dăunătoare și îi creează stresați și nesiguri
Acest joc simplu, propus de către pioniera educației Maria Montessori, poate fi practicat în confortul propriei case. Jocul tăcerii nu doar că încurajează liniștea și calmul, ci și dezvoltă o serie de abilități importante. Răbdarea, de exemplu, este o abilitate care se învață prin practică și poate fi antrenată în timpul acestui joc.
În timpul jocului tăcerii, copiii sunt încurajați să se concentreze asupra propriei lor liniști interioare și să-și controleze impulsurile. Aceasta este o oportunitate ideală de a exersa autocontrolul și de a învăța să-și gestioneze emoțiile în mod constructiv. De asemenea, jocul tăcerii îi ajută pe copii să se relaxeze și să-și liniștească mintea, învățând să se bucure de momentele de liniște și pace interioară.
Pe lângă beneficiile imediate ale jocului Montessori al tăcerii, acesta poate avea și efecte pozitive pe termen lung asupra dezvoltării cognitive și emoționale a copiilor. Prin cultivarea răbdării, concentrării și autocontrolului, copiii devin mai capabili să se angajeze în activități complexe, să rezolve probleme și să-și atingă obiectivele. Aceste abilități sunt fundamentale în procesul de învățare și dezvoltare personală.
SURSA FOTO: freepik.com
Metoda Montessori, care se concentrează pe dezvoltarea copiilor în intervalul de vârstă 3-6 ani, pune un accent deosebit pe zona vieții practice. Unul dintre aspectele cheie ale acestei abordări este jocul tăcerii, o strategie excelentă pentru a învăța copiii să-și controleze impulsurile, mai ales cei cu vârsta de doi ani sau mai mult.
Jocul tăcerii are un început simplu: copiii sunt încurajați să stea în liniște, permițându-le să intre într-o stare maximă de relaxare, în care pot asculta corpul și pot dezvolta atenția, conștientizarea și autocontrolul.
Pentru a începe, copilul (sau chiar un grup de copii) este invitat să participe la „Jocul tăcerii”. Li se explică importanța de a nu face niciun zgomot pe durata jocului și li se cere să închidă ochii și să tacă (se poate marca începutul tăcerii prin aprinderea unei lumânări care se va stinge când se termină sau prin sunarea ușoară a unui instrument muzical).
Se stabilește inițial o perioadă de 30 de secunde de tăcere, conform recomandărilor Mariei Montessori, și această durată poate fi crescută pe măsură ce copilul se obișnuiește cu jocul. Pe măsură ce timpul trece, jocul tăcerii este marcat prin strigarea numelui copilului, stingerea lumânării sau cântarea din nou la instrumentul muzical.
La final, se desfășoară o dezbatere în care copilul este întrebat despre ceea ce a simțit în acea scurtă perioadă de tăcere și imobilitate.
Pentru copiii care încep să participe la jocul tăcerii și nu au încă suficient control, se poate face o mică variație. În loc să închidă ochii, jocul se desfășoară cu ochii deschiși, iar copiii sunt rugați să privească o clepsidră (sau orice alt ceas) care marchează începutul și sfârșitul perioadei de tăcere.
Vezi și 6 metode Montessori pentru a trata gelozia între frați
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Dezvoltarea unui copil trece...
Parentingul este, fără...
Conversațiile cu copiii mici sunt esențiale pentru...
Toată lumea își dorește să fie percepută ca o persoană...