Fotografie de la Werner Pfennig/ Pexels

Când te îndrăgostești de un bărbat care are deja copii, armonia relației de cuplu depinde și de armonia pe care reușești să o stabilești cu copiii lui în cadrul unei familii extinse.

În deplină conștientizare că nu jucați rolul de mamă, este foarte important să stabiliți o relație calmă și constructivă cu copiii partenerului și pentru a realiza acest lucru este mai bine să nu faceți niște greșeli destul de frecvente. Să vedem care ar fi acele greșeli:

Ignorarea copiilor

O greșeală gravă este să te gândești că  în cazul în care copiii partenerului tău nu locuiesc cu tine, asta înseamnă că ei nu există și că tu nu ai nicio legătură cu ei. Partenerul tău este legat emoțional de copiii săi și această relație îi influențează seninătatea, atât pozitiv, cât și negativ, iar tu trebuie să îți faci partea ta de datorie: și anume să îl susții măcar cu sfaturi și înțelegere.

Gândind că poți deveni prietena lor

Se poate întâmpla să te gândești că poți deveni prietena copiilor partenerului tău mai ales dacă ești mai tânără și copiii partenerului tău se apropie de adolescență. Este o greșeală să crezi că ei pot vorbi cu tine despre dragoste, sex și alte asemenea subiecte. Copiii nu vor avea niciodată plăcere și chef să vorbească despre viața sexuală și sentimentală a tatălui lor.

Încercați să le cumpărați afecțiunea

Prânzuri scumpe, cumpărături, cadouri. Unii pot crede că aceasta este modalitatea de a le dobândi afecțiunea, mai ales dacă ești mai bogată decât mama lor. În realitate, banii nu sunt o armă care poate dăuna relației dintre mama naturală și copil.

Să critici abilitățile parentale

Fiecare părinte are propriile dificultăți și face propriile alegeri și nu există un model care să funcționeze pentru toată lumea. Nu are rost să devii profesor și să judeci felul altora de a fi părinte.

Copiii lui sunt pe primul loc și asta te deranjează

Copiii sunt importanți și sunt înaintea tuturor. Acest lucru să îți fie clar încă din prima zi când ai decis să ai o relație cu un bărbat care are copii. Nu are rost să începi o cursă înverșunată pentru a ajunge pe primul loc, e mai bine să dai spațiu și să accepți situația.

Dar cum vă gestionați relația cu copiii care nu sunt ai tăi?

Diferențele substanțiale care privesc relațiile dintre părinți și copiii biologici și părinții vitregi și copiii nebiologici sunt legate de alegerea reciprocă, libertatea relației și recunoaștere. În primul caz, alegerea nu se referă în esență la persoană, ci mai degrabă la dorința de a stabili o relație de schimb emoțional.

Spre deosebire de legătura genetică, în care nașterea unui copil implică neapărat acceptarea reciprocă (cu argumente pro și contra), părinții vitregi devin „părinți” doar ca urmare a unei motivații efective, fără impuneri sau necesitate. De multe ori, de fapt, lucrurile forțate duc la eșecuri tocmai pentru că nu există o alegere anume, ci o obligație.

Celălalt aspect relevant se referă la libertatea relației având în vedere că, în cazul în care legătura dintre parteneri se rupe, posibilitatea păstrării legăturii de către copii cu noul partener este ghidată de o motivație mai profundă care durează în timp chiar și când relația nu mai există.

Și cum să faci toate acestea posibile?

Recunoașterea importanței fiecărei componente individuale în noul nucleu este fundamentală pentru succes. 

Stabilirea unei relații de încredere și complicitate ajută legătura să se dezvolte într-un mod mai profund și mai realist. Deschiderea către celălalt prin exprimarea propriilor sentimente și nedumeriri face comunicarea mai reală.

Legătura dintre adult-copil sau adult-adolescent este astfel recunoscută și acceptată pentru că este trăită în esența sa reală: este dorită,  simțită și căutată de parcă ne-am adopta reciproc.

Prin urmare, afecțiunea devine o consecință inevitabilă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.