Vezi versiune Desktop
Cum îți ajuți copilul să-și descopere propriul drum spre excelență? Andrada Faina: „Să-l învățăm să-și lege valorile înalte de învățat” / VIDEO
Generația X a crescut într-o lume complet diferită de cea a tinerilor de azi. Fără internet, fără telefoane mobile și, adesea, fără supravegherea constantă a părinților.
Mulți copii erau nevoiți să se joace afară până se însera și să își pregătească singuri gustările când ajungeau acasă de la școală.
Această independență timpurie, deși nostalgică pentru unii, a venit la pachet cu o serie de provocări sociale și emoționale. Generația Z, obișnuită cu dialoguri deschise despre emoții și cu acces constant la tehnologie și informație, privește cu uimire și compasiune la greutățile pe care le-au trăit copiii anilor ’70, ’80 și chiar începutul anilor ’90.
De la lipsa comunicării emoționale în familie, la locurile de joacă periculoase și un stil de parenting mai distant, copilăria Generației X pare, din perspectiva tinerilor de azi, inutil de dificilă.
Totuși, pentru mulți dintre cei care au crescut în acea perioadă, amintirile sunt pline de farmec. Ei ar vrea, poate, să readucă în prezent unele dintre bucuriile simple ale copilăriei lor: jocurile în aer liber, libertatea de a explora și prieteniile fără ecrane, pentru ca generațiile mai tinere să le poată experimenta și aprecia la rândul lor.
Iată motivele pentru care Generația Z crede că Generația X a avut cea mai tristă copilărie, conform Your Tango.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Generația Z se întreabă adesea cum se descurcau cei din Generația X fără tehnologie. În realitate, copiii acelor vremuri iubeau timpul petrecut afară. Se jucau cu prietenii, construiau căsuțe în copaci sau forturi din ce găseau prin curte.
Dacă voiau să afle ceva, mergeau la bibliotecă pentru că nu exista Google, iar computerele nu erau la îndemâna tuturor.
Pentru tinerii de azi, o copilărie fără smartphone, console de jocuri sau laptopuri pare de neconceput. Și totuși, un sondaj realizat de Harris Poll și Fast Company arată că 77% dintre americanii din Generația X ar prefera să revină la vremurile dinaintea internetului.
Poate pentru că, fără tehnologie, oamenii erau mai conectați unii cu alții în viața reală.
Pentru Generația X, desenele animate erau un eveniment. Emisiuni precum Thundercats sau Inspector Gadget difuzau aventuri spectaculoase, dar nu le puteai urmări oricând.
De obicei, copiii așteptau cu nerăbdare weekendurile pentru a le vedea dimineața devreme, la televizor.
Generația Z, crescută cu acces instant la orice conținut prin streaming, consideră frustrant să trebuiască să aștepți pentru un episod.
Dar exact această așteptare îi învăța pe copiii de atunci răbdarea și făcea vizionarea mai specială, o adevărată recompensă.
Generația Z privește copilăria celor din Generația X ca fiind riscantă, mai ales pentru că mulți copii se jucau nesupravegheați afară, chiar și până seara târziu.
Deși părinții le vorbeau despre pericolele străinilor, măsurile de protecție erau limitate.
În anii ’80, cazul răpirii lui Etan Patz, un băiețel de 6 ani dispărut în Manhattan, a dus la lansarea Programului de pe Cartonul de Lapte în SUA, chipul lui și ale altor copii dispăruți apăreau pe cutiile de lapte pentru a atrage atenția publicului. Ulterior, acest program a fost înlocuit cu sistemul Amber Alert la sfârșitul anilor ’90.
Totuși, statisticile NCMEC arată că doar 1% dintre cazurile de copii dispăruți implică răpiri comise de necunoscuți, cele mai multe implică persoane apropiate.
Asta nu înseamnă că pericolul nu era real, ci că abordarea putea fi mai eficientă. Unii specialiști recomandă ca părinții să-i învețe pe copii să recunoască comportamente suspecte, nu doar să le spună că „toți străinii sunt răi”.
Realitatea e că nu putem ghici mereu intențiile oamenilor. De aceea, cea mai sigură metodă rămâne supravegherea atentă a copiilor, nu neapărat intruzivă, ci suficientă cât să nu-i pierdem din ochi.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În anii copilăriei Generației X, ora de sport era dominată de competiție, nu de incluziune. Fără o supraveghere atentă și cu accent pe „cei mai buni câștigă”, copiii erau adesea expuși la hărțuire sau accidente.
Profesorii interveneau rar, doar dacă cineva era rănit grav.
Spre deosebire de prezent, când accentul se pune pe lucrul în echipă și acceptarea diversității, atunci era o luptă pentru supraviețuire în sensul propriu. Cei nepricepuți la sport erau ridiculizați și alegeau mereu ultimii în echipe.
Deși bullyingul există în toate generațiile, Generația Z a crescut cu mai multă empatie și reguli clare privind respectul în școli, o schimbare semnificativă în bine.
Copiii din Generația X au fost educați în spiritul „iubirii dure”, o abordare care încuraja independența, dar și reprimarea emoțiilor. Nu se vorbea despre sentimente, vulnerabilități sau anxietăți.
Această lipsă de suport emoțional și dialog a avut efecte vizibile mai târziu în viață.
Un studiu publicat în Journal of Child Psychology and Psychiatry a arătat că acei copii care și-au perceput părinții ca fiind neglijenți din punct de vedere emoțional au avut un risc crescut de a dezvolta tulburări psihice până la vârsta de 15 ani.
Din perspectiva Generației Z, această atitudine pare dură și nedreaptă. Ei pun preț pe empatie, sănătate emoțională și comunicare. Ce era considerat „normal” în trecut este acum contestat și poate că nu e un lucru rău.
Evoluția înseamnă, uneori, să punem sub semnul întrebării metodele vechi și să le înlocuim cu unele mai umane.
Regrete ale părinților care au crescut copii din generația Z
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
