Vezi versiune Desktop
„Nu distrugeți destine pentru o virgulă lipsă!” Apelul emoționant al unui profesor către colegii care corectează Evaluarea Națională: „Fiți corecți, dar și umani”
E ușor să te pierzi în grile, metodologii și bareme. Mai greu este să îți amintești, zi de zi, că în fața ta nu e doar o hârtie, ci speranțele unui copil care poate încă mai crede în școala românească. Sau cel puțin încearcă.
Profesorul Cătălin Osiceanu, cadru didactic la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod” din București, a ales să nu tacă. Cu o zi înainte de începerea Evaluării Naționale, a lansat un mesaj public pe pagina sa de Facebook care a strâns reacții emoționate și solidaritate.
A cerut colegilor să-și pună nu doar lupa, ci și sufletul pe lucrări. Nu să lase deoparte rigoarea, ci să nu o transforme în rigiditate. Pentru că miza nu este doar nota, ci încrederea unui copil în sine.
CITEȘTE ȘI Peste 159.000 de elevi vor susține luni Evaluarea Națională pentru clasa a VIII‑a
Apelul profesorului începe cu un „Dragi colegi” care e mai mult decât o formulă de adresare. E un gest de solidaritate într-o breaslă uneori prinsă între presiuni administrative, lipsa de recunoaștere socială și propriile frustrări acumulate în ani de sistem disfuncțional.
„Începând de mâine, suntem chemați să evaluăm nu doar cunoștințele unor copii, ci și speranțele lor. Vă rog, corectați cu responsabilitate și cu suflet”.
Cu acest mesaj, prof. Osiceanu aduce în discuție ceea ce rareori se spune oficial: că notele, mai ales la examenele naționale, sunt mai mult decât simple cifre. Ele pot clădi încredere sau o pot distruge. Pot deschide drumuri sau le pot bloca.
Printre cele mai puternice idei din mesajul său se regăsește o nuanțare importantă: diferența dintre a fi corect și a fi rigid.
„Nu transformați rigurozitatea în rigiditate. Nu distrugeți destine pentru o virgulă lipsă, o formulare prea personală sau, mai grav, pentru că nu corespunde unui șablon regăsit în culegeri”.
Este o frază care lovește în plin exact acolo unde doare: în automatismul evaluării, în nevoia profesorului de a bifa, de a încadra totul în scheme prestabilite.
Dar cum să încadrezi un copil într-un șablon? Cum să îi spui că o metaforă care nu apare în culegere este „greșită”, deși e poate cea mai autentică expresie a minții lui?
Profesorul Osiceanu atinge și o temă de sistem: felul în care unele reguli par să fi rămas captive în trecut.
„Știm cu toții că metodologia acestor examene are hibe. Unele prevederi par scoase din arhivele vechi, chiar de dinainte de ’89”.
Un exemplu concret: obsesia pentru presupusul „semn de pe lucrare”. O acoladă scrisă într-un anumit mod, o figură colorată altfel, o linie trasă într-o parte greșită, toate acestea pot fi interpretate arbitrar ca intenții de semnalare, deși, în realitate, copiii habar nu au unde ajung lucrările lor. Și nici nu ar trebui să știe.
„Adevăratul «semn» ar fi un nume scris pe lucrare, nu o acoladă, o aliniere sau un pix colorat”.
Apelul nu a rămas fără ecou. Mesajul a fost distribuit și comentat intens, mai ales de colegi de breaslă care au simțit, poate, aceleași tensiuni, dar nu le-au spus niciodată public.
„Mi-aș dori ca fiecare profesor să citească această postare, care ar putea fi valabilă și pe parcursul anului școlar, atunci când pun note cu ușurință. Copiii, din păcate, se identifică în acele note. Suferă. Știu, acum îmi vor sări unii în cap: să învețe atunci sau cine știe ce altă replică… Dar cu cât trece timpul, cu atât observ cum profesorii au intrat și ei într-un război cu elevii. Și rezultatul nu poate fi benefic pentru nimeni... Din păcate”.
Este o confesiune amară, dar necesară. Între exigență și empatie, între standarde și suflet, sistemul pare să fi uitat că educația nu este o bătălie, ci o întâlnire între oameni.
Un alt profesor a completat apelul, povestind ce a auzit chiar de la secretarul de stat Sorin Ion, în cadrul unei instruiri pentru corectarea lucrărilor de la Bacalaureat:
„A spus același lucru: nu se consideră semn nicio eroare făcută de un elev, în sensul că a tăiat cu o linie pe diagonală, că a ieșit din chenar etc. Pentru că elevul habar nu are unde va ajunge lucrarea lui și cine o corectează, iar profesorul care corectează lucrarea habar nu are de la ce școală vine”.
Este o confirmare oficială că bunul-simț are loc în procesul de corectare. Dar, în practică, totul ține de om. De omul care, în acel moment, ține stiloul roșu în mână.
Semnătura postării nu este deloc întâmplătoare: „Profa de romănă și Profu’ de mate”. Doi oameni care, dincolo de discipline și bareme, știu că școala nu este despre lecții predate, ci despre copii înțeleși.
Mesajul lor este o chemare la conștiință, dar și la compasiune. Și poate că, în zilele ce urmează, acest apel va ajunge în mintea și în inima celor care vor corecta lucrările de la Evaluarea Națională.
Încep probele scrise de la Evaluarea Națională 2025: Ce trebuie să știe elevii
Sfaturi de aur pentru părinți înainte de Evaluarea Națională
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Luni, 23 iunie 2025, elevii...
Duminică, 22 iunie 2025, în...
Emoții pentru elevii de clasa...
