Vezi versiune Desktop
Capcana hiperparentingului: Așezarea copiilor pe un piedestal este dăunătoare și îi creează stresați și nesiguri
Un părinte organizat este cel care nu pretinde a fi autosuficient, nu improvizează într-un domeniu delicat precum educația, este documentat cu informații științifice bune, vorbește cu celălalt soț și formează o alianță cu acesta. Părintele organizat nu are nevoie să facă nesfârșite explicații sau raționamente: copiii au nevoie de concretețe, de explicații de serviciu și nu de redundanțe verbale.
Un părinte organizat își pune întrebările potrivite: nu „Cum pot să-l conving (să facă un anumit lucru) sau cum să-i explic mai bine?” ci mai degrabă "cum mă pot organiza pentru a-l educa?”
Pentru a fi părintele organizat, practic și concret la care sperăm cu toții, există linii directoare de care trebuie să ținem mereu cont.
Educația unui copil trebuie să fie modulată în funcție de vârsta lui, cu alegeri raționale pentru fiecare fază de creștere. Părintele așadar nu trebuie să rămână cu cronometrul în mână, ci să le respecte. Cunoașterea stadiilor de dezvoltare, chiar și pe scurt, permite părinților să aibă o hartă a traseului prin care oricum trebuie să treacă copiii lor
Un exemplu?
Este legitim să ajuți un copil de până la 4-5 ani să se curețe atunci când merge la baie, după aceea nu mai este legitim. Așa cum știe să se îmbrace, știe și el să se curețe: nu ar trebui să găsești părinți de ajutor care să-i ia locul.
Același lucru este valabil și pentru somn: odată ce ajungeți la un anumit stadiu de creștere, acesta trebuie abandonat. La trei ani este necesar ca micuții să doarmă după-amiaza pentru a-și însuma cele 12 ore de somn. La 6 ani ar trebui să doarmă 10 ore pe noapte și atât.
Fotografie de la Elina Fairytale/ Pexels
A educa un copil înseamnă a trece de la gesturi practice, a pune reguli organizatorice și a stabili obiceiuri bune: totul servește la crearea unui cadru în care să crești cât mai bine. De exemplu, obiceiurile bune de stabilit împreună pentru un copil de trei ani includ scoaterea pantofilor și spălarea mâinilor când intră în casă, schimbarea în pijama cu părinții înainte de a merge la culcare și citirea împreună o poveste.
La 5 ani, mama și copilul își pot pregăti împreună micul dejun cu o seară înainte și hainele pe care să le poarte a doua zi: cu aceste gesturi simple ai putea evita crizele de dimineață. Astăzi bunele practici sunt adesea îngropate de tone de cuvinte, de genul „privită-mă în ochi” sau „trebuie să mă asculți”, pe care le aud adesea pe copii spunând.
În ziua de azi se pare că părinții caută o legătură unică, narcisic îmbucurătoare, în relația cu copiii lor, și nu un cuplu sau un proiect social.
A avea copii nu trebuie să răspundă căutării mulțumirii personale, ci aderării ideale la un proiect mai larg care, de-a lungul generațiilor, se extinde către un plan comun. Din acest motiv, este esențial ca părinții să lucreze împreună ca o echipă.
Să exemplificam câteva situații:
Părinții au decis că vor lua cina fără televizor și fără tablete. Așa că, dacă merg la pizzerie copii vor putea aduce doar niște jucării, cărți, hârtie și creioane pentru desen, ne vom organiza în acest sens este o decizie pe care o luăm împreună, o proprietate educațională care aparține părinților.
Sau:
Dacă se stabilesc bani de buzunar pentru un copil de 10 ani, suma trebuie să fie aceeași și nicio rudă nu trebuie să adauge un euro în plus.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Dezvoltarea unui copil trece...
Cunoașterea personalității...
