Vezi versiune Desktop
Pulpita de la piscină: O leziune cutanată foarte frecventă la copii vara. Ce este, cum o recunoști și ce poți face pentru a o preveni
Maria Chiș elevă în clasa a VIII-a la Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani a obținut locul II la categoria „Pictat icoane pe sticlă”.
„Am învățat să pictez de trei ani de la profesorii mei. Am ales pictura pe sticlă pentru că mi s-a părut un mod de exprimare artistic apropiat de suflet, potrivit pentru inima mea și mi-a plăcut foarte mult din momentul în care am început și mai ales când au început să îmi iasă lucrările și să arate foarte frumos. (…)
Tehnica mea este în culori tempera, combinate cu emulsie de gălbenuș de ou, este făcută din gălbenuș de ou separat de albuș peste care se adaugă oțet și apă cam în aceeași cantitate. Conturul este făcut din culori de ulei combinate cu terbentină și se va pune foița la aureolă, la cruce”, a povestit Maria Chiș pentru Sibiul în imagini.
Pictatul icoanelor pe sticlă este o artă tradițională cu rădăcini adânci în cultura românească, având o semnificație spirituală și culturală deosebită. Această tehnică artistică s-a dezvoltat în special în secolul al XVIII-lea în Transilvania și a devenit o formă de expresie religioasă foarte populară.
Icoanele pe sticlă sunt realizate prin aplicarea vopselelor pe partea inversă a unei plăci de sticlă, începând cu detaliile și continuând cu fundalul. Acest proces necesită o planificare meticuloasă și o îndemânare deosebită, deoarece fiecare strat aplicat este vizibil prin sticlă. Artistul trebuie să aibă o viziune clară a rezultatului final încă de la început.
Materialele folosite în pictura icoanelor pe sticlă sunt, în general, simple: plăci de sticlă, vopsele pe bază de apă sau de ulei, pensule fine și, uneori, foițe de aur pentru detalii și efecte speciale. Contururile sunt realizate de obicei cu negru, pentru a delimita clar formele și a conferi icoanei un aspect precis și ordonat.
Temele icoanelor pe sticlă sunt în principal religioase, reprezentând scene biblice, sfinți, Maica Domnului și Iisus Hristos. Aceste icoane erau folosite nu doar în biserici, ci și în casele oamenilor, având rolul de a proteja și de a binecuvânta spațiul.
Stilul picturii pe sticlă variază, dar de obicei se caracterizează prin culori vii, compoziții simple și un anumit naivism în reprezentare. Acest stil naiv nu trebuie văzut ca o lipsă de pricepere, ci ca o parte a farmecului și autenticității acestor opere. Fiecare regiune și chiar fiecare artist dezvoltă propriile particularități stilistice, ceea ce face ca fiecare icoană să fie unică.
Tehnica picturii pe sticlă necesită o precizie deosebită, deoarece orice greșeală este greu de corectat. Procesul începe cu trasarea desenului pe hârtie, care este apoi plasată sub sticlă ca ghid. Contururile sunt trasate pe sticlă, urmate de aplicarea culorilor. După uscare, icoana este protejată prin montarea într-o ramă de lemn, care adesea este și ea decorată.
Această artă tradițională a cunoscut o perioadă de declin, dar în ultimii ani a fost redescoperită și revalorizată, atât în România, cât și în străinătate. Atelierele de pictură pe sticlă sunt tot mai populare, iar meșteșugul este transmis noilor generații, asigurând astfel continuitatea unei tradiții prețioase.
Astfel, pictatul icoanelor pe sticlă este o formă de artă care îmbină spiritualitatea cu creativitatea și meșteșugul tradițional. Aceste icoane nu sunt doar obiecte de cult, ci și mărturii ale identității culturale și artistice românești, care continuă să inspire și să fascineze prin frumusețea și autenticitatea lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
