Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
La vârsta de 2 ani, bebelușul își exprimă în mod deschis gusturile și preferințele sale. Este perfect normal ca, în această etapă, copilul să dorească să petreacă mai mult timp cu tata sau cu mama, alternativ sau în funcție de situație. Această preferință poate fi adesea evidentă și, uneori, poate fi dificilă pentru celălalt părinte. Cu toate acestea, este important să înțelegem că aceasta nu indică o iubire mai mare față de unul dintre părinți. Este doar o etapă firească în dezvoltarea lor.
Atunci când se observă un favoritism persistent față de unul dintre părinți, este important ca părinții să investigheze cauzele și să găsească modalități de a gestiona situația. Uneori, preferința poate fi influențată de factori precum o legătură mai puternică dezvoltată în timp cu un părinte, o rezonanță în interese sau activități comune, sau chiar influențe din mediul înconjurător, cum ar fi modelele de gen.
SURSA FOTO: Unsplash/@Edward Cisneros
Este destul de obișnuit ca unii copii să dezvolte o preferință pentru unul dintre părinți, fie mama, fie tata. Această preferință poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv interacțiunile specifice pe care le au cu fiecare părinte.
Preferința pentru mama: Atașamentul și îngrijirea. Mama, fiind adesea principalul furnizor de îngrijire în primii ani ai copilului, poate ocupa un loc special în ierarhia de atașamente a acestuia. Petrecerea timpului cu mama înseamnă că bebelușul primește îngrijirea și atenția de care are nevoie, fiind satisfăcut în nevoile sale de zi cu zi. Mama devine astfel figura principală care îi oferă confort emoțional și îl ajută să se simtă în siguranță. Acest atașament puternic poate face ca mama să fie preferată de copil.
Preferința pentru tata: Joaca și interacțiunea distractivă. Pe de altă parte, tata adesea are o prezență mai puțin constantă din cauza muncii și poate fi perceput ca o figură mai puțin implicată în aspectele de îngrijire zilnică. Cu toate acestea, atunci când tata are timp să petreacă cu copilul, interacțiunile lor sunt adesea asociate cu joaca și distracția. Tata poate deveni o sursă de aventură și entuziasm, care aduce noi experiențe și provoacă copilul să exploreze lumea din jurul său. Această interacțiune distractivă poate face ca tata să fie preferat în anumite momente.
Uneori, există mame care doresc să fie protagoniste absolute în viața emoțională a copiilor lor și nu admit intervenția altor persoane, chiar și a tatălui. Această practică nu este considerată o bună practică parentală, deoarece poate duce la excluderea tatălui din educația copilului, indiferent de intențiile și dorințele sale bune. De asemenea, există și situații în care o mamă care investește mult timp și energie în îngrijirea și educația copiilor se simte nedreptățită atunci când apare tatăl și devine centrul atenției, iar ea se simte ignorată.
Lăsați copiii să se plictisească! De ce nu este bine să căutăm imediat soluții de distracție?
SURSA FOTO: Unsplash/@Ioann-Mark Kuznietsov
În procesul de educare a copilului, este esențial să se creeze rutine și obiceiuri constante, iar aceasta implică consecvență și perseverență din partea ambilor părinți. Atunci când doar unul dintre părinți este responsabil de această aspect, iar celălalt se abține, se creează o împărțire nesănătoasă a rolurilor, în care unul dintre părinți devine îndrăgit, iar celălalt poate fi perceput negativ. Este important să evităm pe cât posibil această situație. Ambii părinți ar trebui să-și asume responsabilitatea de a arăta autoritate și de a impune reguli și limite adecvate vârstei copilului, într-un echilibru sănătos între ei ca părinți. Cuplul trebuie să ofere un exemplu de uniune, afecțiune și respect reciproc, astfel încât copiii să nu simtă că trebuie să se lupte pentru iubirea sau atenția părinților.
Evitarea reacțiilor jignitoare și personale. Este important să nu fiți jignit sau să luați personal preferința copilului pentru unul dintre părinți. Nu ar trebui să reacționați respingând copilul sau arătându-i indiferență, deoarece acest lucru poate fi dureros pentru el. Cel mai bine este să tratați această perioadă de preferință cu răbdare, fără a vă simți amenințați sau neînsemnați, dar și fără a încerca să câștigați în mod artificial afecțiunea copilului. În timp ce trece prin această fază de respingere, părinții ar trebui să continue să-și îndeplinească rolurile și responsabilitățile obișnuite.
Cultivarea unui echilibru familial sănătos. Pentru a depăși stadiul favoritismului și a menține un echilibru în familia voastră, este important ca ambii părinți să se implice activ în educația și creșterea copiilor. Aceasta implică comunicare deschisă și colaborare între părinți, stabilirea obiectivelor comune și împărțirea responsabilităților. Fiecare părinte poate aduce contribuții unice și valoroase în viața copiilor, iar recunoașterea acestor contribuții și aprecierea reciprocă pot consolida relația de cuplu și echilibrul familial. În același timp, este important să se evite competiția sau rivalitatea.
Uneori, furia persistentă sau respingerea copilului față de unul dintre părinți poate ascunde crize de gelozie, determinate de nașterea unui frățior sau de alte circumstanțe dureroase pe care copilul nu le comunică în mod direct. Este esențial să fim atenți, să observăm aceste semnale și să încercăm să înțelegem și să îmbunătățim situația. Comunicarea și empatia joacă un rol crucial în rezolvarea acestor crize afective în cadrul familiei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...
