Vezi versiune Desktop
Psihologul care a identificat cele 4 tipuri de părinți imaturi emoțional explică modul în care fiecare tip influențează viața copilului: „Sunt obsedați să bifeze realizări”
Dr. Lindsay Gibson, psiholog clinician, a fost invitată în cadrul emisiunii „The Tamsen Show”, unde a discutat cu jurnalista Tamsen Fadal despre părinții imaturi emoțional și a prezentat cele patru tipuri pe care le-a identificat în practica sa.
SURSA FOTO: freepik.com @romeo22
Există mai multe moduri de a defini acest concept. Potrivit Asociației Americane de Psihologie, imaturitatea emoțională este „tendința de a exprima emoțiile fără reținere sau într-un mod disproporționat față de situație”.
Părinții imaturi emoțional au dificultăți în a-și regla emoțiile, însă rareori conștientizează acest lucru. Iar efectele se resimt puternic asupra copiilor, uneori chiar până la vârsta adultă, afectând relațiile, încrederea în sine și felul în care aceștia se raportează la lume.
Acești părinți pot avea probleme în a gestiona stresul și pot manifesta comportamente extreme sau imprevizibile.
Totuși, în spatele acestei imaturități stă adesea o traumă nerezolvată. După cum explică coach-ul de relații Annie Tanasugarn, într-un articol publicat în Psychology Today: „Un părinte imatur emoțional își crește copilul din spațiul propriei traume, fie că este vorba de o rană de atașament, de abuz în copilărie sau de respingerea suferită din partea propriilor părinți”.
„Mulți dintre acești părinți nu reușesc să evolueze dincolo de propriile nevoi copilărești și tendințele egocentrice, tocmai pentru că, la rândul lor, au fost abuzați sau neglijați în copilărie”.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Dr. Gibson îi descrie pe acești părinți ca fiind „oamenii în jurul cărora călcăm pe coji de ouă”.
„Copiii cresc în astfel de familii în care toată lumea e preocupată de «nu-l supăra pe tata» sau «nu-i spune asta mamei»... Toți ignoră, de fapt, incapacitatea părintelui de a-și regla propriile emoții”, explică psihologul.
Acest tip de părinte este extrem de motivat și axat pe rezultate.
„Își duc copiii la cele mai bune școli, îi implică în activități de top, pentru că sunt obsedați să bifeze realizări”, spune Dr. Gibson.
Dar acest părinte nu este genul care să se așeze lângă copil și să-l întrebe, empatic: „Dragă, ce s-a întâmplat?” atunci când observă că acesta se luptă cu ceva.
„Caută o problemă de rezolvat, nu o inimă care are nevoie să fie ascultată”, punctează ea.
În cazul acestui tip de părinte, spune dr. Gibson, copilul are adesea senzația că „ar fi fost mai bine dacă părintele respectiv nici nu l-ar fi avut”.
Ea oferă exemplul unei paciente care își amintea cum, de fiecare dată când tatăl ei ajungea acasă, ea alerga bucuroasă spre el, dar simțea că „se lovea de o ușă închisă”.
„Este vorba despre acel refuz total de implicare emoțională”, explică psihologul.
La prima vedere, acest părinte pare prezent, își consolează copilul, e acolo fizic și emoțional.
Totuși, spune Dr. Gibson, „imaturitatea lui se manifestă prin faptul că nu se vede pe sine ca pe un adult cu autoritate”.
„Se comportă ca unul dintre copii”, adaugă ea. Acest tip de părinte nu oferă protecție reală, nu intervine atunci când este nevoie și, uneori, îl implică pe copil în conflictele cu celălalt părinte, „recrutându-l” într-un rol care nu îi aparține.
Dacă recunoști aceste trăsături la propriii părinți sau poate chiar la tine, nu ești singur. Potrivit Verywell Mind, terapia poate fi un pas important spre vindecare.
Mai mult, este absolut posibil să rupi acest ciclu și să construiești relații sănătoase, bazate pe echilibru emoțional și conectare autentică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
