Vezi versiune Desktop
Cum să crești copii inteligenți din punct de vedere emoțional? Strategii de la un specialist în dezvoltarea micuților: „Le-ați spus vreodată să nu plângă?”
Discuția a pornit de la o experiență personală a moderatoarei: „îmi amintesc că anul trecut, când copilul meu a început clasa pregătitoare, mie mi s-a părut că s-a adaptat perfect cu noiii colegi, cu doamna învățătoare. Mergea cu drag la școală, era zilnic fericit că și-a mai făcut un prieten nou, că s-a mai jucat în pauză cu un coleg nou. Dar, pe la mijlocul lunii octombrie, a început în fiecare dimineață să plângă că nu mai vrea la școală. Credeam că s-a întâmplat ceva acolo, am investigat, dar nu era nimic. Am aflat apoi că există această `regresie a adaptării`, cum o denumesc specialiștii. Ce se întâmplă, de fapt?”
Petruț Rizea a explicat că acest fenomen este destul de comun.
„Regresia la adaptare sau regresia adaptării e o problemă destul de dezbătută. Regres înseamnă întoarcere. Practic, tu evoluezi din punctul A până în punctul B și în momentul în care te lovești de o situație tensionată, de o supărare, de un conflict, de o neputință, de o neplăcere, tendința psihicului nostru este să regreseze”, a explicat învățătorul la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
De ce?
„Pentru că acesta e mecanismul prin care se apără. Crede că dacă regresează nu se va mai lovi de acele obstacole când ideea e tocmai să mergi înainte ca să le depășești.
E des întâlnită această regresie, mai ales la copiii de clasă pregătitoare, dar nu e neapărat o regulă.
Mulți părinți se întrebă de ce nu a avut nimic la începutul anului? Păi, la început e acaparat de acea stare expectativă, adică acea stare de așteptare. El așteaptă, el e interesat, e copleșit de emoții, și pozitive, și negative. Nu are timp să dea curs acestei regresii, nu are timp să se lovească cu diverși triggeri, cu o ceartă cu colegul, cu un `mi-a furat pixul`, cu un `mi-a spus că sunt urâtă` ș.a.m.d. Adică, lucruri care se întâmplă între colegi și mici certuri, conflicte care declanșează acest regres”, a mai subliniat Petruț Rizea.
Regresia adaptării nu este un fenomen rezervat doar copiilor. Rizea a menționat că și adulții pot experimenta regresia în momentul schimbării locului de muncă: „Regresia la adaptare e întâlnită și la adulți. Adulții care, spre exemplu, își schimbă locul de muncă, în cultura organizațională vorbind.
Primul contact cu locul de muncă e întotdeauna wow, e efectul de prima dată. Ești impresionat, ai sentimente mixate, ai tot felul de idei, tot felul de gânduri și nu ai timp să te gândești la obstacolele pe care le vei întâmpina”.
SURSA FOTO: freepik.com @wavebreakmedia_micro
Petruț Rizea, învățător și psiholog, a explicat că fenomenul regresiei adaptării este un proces natural în dezvoltarea copiilor, dar a subliniat că părinții trebuie să fie atenți la durata și intensitatea acestuia.
„E ceva normal, trebuie să-l privim ca fiind ceva normal. Devine anormal în momentul în care el acaparează viața copilului, adică el e în permanență în starea de regres, în starea de evitare, evită să-și facă prieteni noi, evită să facă față provocărilor, evită contextele provocatoare, contextele care să-l stimuleze. Atunci trebuie să intervenim și trebuie să vedem ce e de făcut”, a mai spus Rizea.
Învățătorul a mai explicat că regresia adaptării apare atunci când copilul intră într-o rutină și se confruntă cu primele obstacole: „regresul adaptării se întâmplă în momentul în care copilul intră într-o rutină și în această rutină e inevitabil să nu se lovească de diverse obstacole și asta declanșează, de fapt, regresia”.
Psihologul a subliniat importanța monitorizării atente a comportamentului copilului. „Ca părinte, e important să monitorizezi! Din punctul meu de vedere, să monitorizezi viața lui socială, să vezi cât de mult e implicat în relațiile cu ceilalți, să vezi cât de ușor își face prieteni, să vezi dacă e interesat să se angajeze în activități care nu țin neapărat strict de cursurile de la școală. Adică, dacă vezi acel impuls al lui natural de a fi curios, de a vrea să facă lucruri.
În momentul în care acesta lipsește pe o perioadă mai lungă de timp, ne punem niște semne de întrebare”.
În unele cazuri, fenomenul trece de la sine, însă Rizea a avertizat că, indiferent de calea pe care o urmează, copilul va fi împins să evolueze și să se adapteze.
„Uneori trece de la sine. Sunt două căi: e calea de unde a plecat și calea în care trebuie să ajungă. El nu se poate învârti la nesfârșit între cele două și la un moment dat va fi impulsionat și împins, chiar dacă el nu-și dorește să se ducă mai departe, să evolueze, să se adapteze. Că o fac cu sentimente mai bune sau mai puțin bune. Asta depinde de situații și de context”, a concluzionat Petruț Rizea.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
