Vezi versiune Desktop
Poate copilul meu să lipsească de la școală cu câteva zile înainte de vacanța de vară? Ce riscuri implică această decizie?
Cheia creșterii unui copil fericit este, paradoxal, să-i permiți să fie nefericit.
Aceasta este concluzia Tovei Klein, psiholog specializat în dezvoltarea copilului și autoarea cărții „Cum prosperă copiii mici”. Klein conduce Centrul pentru Dezvoltarea Copiilor Mici din cadrul Barnard College, parte a Universității Columbia, și a explicat pentru CNBC de ce părinții trebuie să regândească modul în care răspund la emoțiile dificile ale celor mici.
„Tindem să credem că a ne face copiii fericiți este scopul nostru principal ca părinți. Însă copiii știu, în mod natural, cum să fie fericiți și cum să găsească bucuria. Fericirea nu este un sentiment constant”, explică ea.
Părinții întâmpină deseori dificultăți în a accepta ideea că celor mici li se permite să fie triști, furioși sau frustrați.
Atunci când un copil este supărat, reacția instinctivă este să-l facem să se simtă mai bine cât mai repede posibil, cu o prăjitură, o plimbare sau o sesiune de joacă.
Dar aceste soluții nu ating întotdeauna sursa reală a supărării, avertizează Klein. De multe ori, motivul poate părea nesemnificativ pentru un adult, de exemplu, interzicerea unui nou episod din desenul animat preferat sau faptul că pe farfurie se află altă marcă de biscuiți decât cea dorită.
Pentru copil, însă, reacția negativă este reală și validă. Iar gestionarea acestor trăiri este o abilitate care se învață în timp, nu vine instinctiv, subliniază psihologul.
SURSA FOTO: freepik.com @standret
Un mod eficient de a încuraja copilul să-și exprime emoțiile este prin ghidare blândă: îl poți îndemna să respire adânc și să pună în cuvinte ceea ce simte. Este important să-i validezi trăirile, chiar și atunci când rămâi ferm în decizia ta.
Fraze precum „știu că îți doreai asta, și mi-ar plăcea să pot spune da, dar acum nu este posibil” transmit empatie și limite în același timp.
„Puterea vine din capacitatea copilului de a simți emoții intense, cum ar fi furia, și de a le gestiona știind, în același timp, că mama sau tata sunt acolo, îl susțin, nu sunt supărați pe el și nu-l resping”, explică Klein.
Cel mai important lucru de reținut este că, în absența unor traume majore, emoțiile negative ale copilului vor trece.
„Presupunând că viața lor este în regulă, copiii vor reveni la starea naturală de fericire”, spune psihologul.
Studiile arată că acei copii care învață să-și gestioneze eficient emoțiile negative dezvoltă o reziliență emoțională valoroasă pentru viața de adult.
Pe termen lung, evitarea emoțiilor dificile poate duce la probleme comportamentale, avertizează Klein. Copiii pot ajunge să se simtă rușinați de trăirile lor și să creadă, în mod eronat: „Sunt furios, deci sunt rău. Trebuie să fie ceva în neregulă cu mine.”
De aceea, părinții trebuie să accepte că nu pot controla constant starea emoțională a copilului și nici nu trebuie.
„Asta este partea grea pentru noi, ca părinți: suntem cei mai fericiți atunci când copiii noștri sunt fericiți. Și cine nu ar fi?”, conchide Klein.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Copilul tău învață mersul pe bicicletă atunci când...
O viitoare mamă a stârnit o...
