Vezi versiune Desktop
Psihologul care a identificat cele 4 tipuri de părinți imaturi emoțional explică modul în care fiecare tip influențează viața copilului: „Sunt obsedați să bifeze realizări”
E final de an școlar. Pentru copii, e bucuria vacanței. Pentru părinți, e emoția creșterii. Iar pentru profesori, e bilanțul nevăzut al tuturor eforturilor făcute cu răbdare, uneori cu griji, adesea cu pasiune.
Ce-ar fi ca anul acesta, pe lângă flori, să le dăm dascălilor noștri și un buchet de cuvinte? Unul cald, sincer sau... poate chiar haios.
„Doamna învățătoare, v-ați așezat în inima copilului meu și de acolo nu o să mai plecați niciodată.”
„Ne-ați învățat să scriem litere, dar mai ales să punem suflet în tot ce facem.”
„În fiecare dimineață, copilul meu a intrat în clasă cu zâmbetul pe buze. Asta spune mai multe decât o mie de cuvinte.”
„Nu ne luăm rămas-bun. Vă luăm cu noi, în amintiri.”
„Când copilul meu spune «doamna e ca o zână», știu că sunteți pe drumul cel bun. Vă mulțumesc că ați fost lumina din banca lui.”
„Dacă răbdarea ar fi probă olimpică, sigur ați lua aurul!”
„Vă promitem că, în vacanță, nu o să vă visăm chiar în fiecare noapte... doar din când în când.”
„Știm că n-a fost ușor. Și noi avem unul singur acasă și ne ia capul!”
„Domnule profesor, nu o să ținem minte toate lecțiile, dar n-o să uităm niciodată felul în care ne-ați făcut să ne simțim.”
De la materia „cea grea”, matematică, fizică sau chimie, până la cele de „suflet”, limba română, istoria sau desenul, fiecare profesor lasă o amprentă. Nu contează doar ce ne învață, ci și cum o face. Cu umor? Cu răbdare? Cu exigență dreaptă? Cu acea scânteie care, uneori, schimbă chiar și traiectorii de viață?
„Ne-ați vorbit despre poezie, dar în tăcere, ne-ați învățat despre demnitate.”
„Dincolo de formule și definiții, ați fost omul care ne-a ascultat. Și asta a contat cel mai mult.”
„Nu v-am spus niciodată, dar stilul dumneavoastră de predare m-a făcut să iubesc materia pe care o uram.”
„Vă mulțumim pentru fiecare oră în care ați făcut mai mult decât scria în programă.”
„Uneori v-am înțeles greu, dar și când am priceput... ne-ați cucerit!”
„Promitem că în vacanță o să ne amintim de dumneavoastră. Când o să fim la plajă și o să ne vină în minte teorema lui Thales.”
„Ați fost un mix între Sherlock Holmes (pentru că ne depistați mereu când copiem) și Dumbledore (pentru că știați tot).”
„Doamna dirigintă, ați fost ca un GPS sufletesc: ne-ați recalculat ruta de fiecare dată când o luam razna.”
A fi diriginte nu e doar o responsabilitate administrativă. E o misiune de suflet. Un rol care cere empatie, reziliență și mult, mult umor. Un diriginte bun este acel om care știe când să certe și când să tacă. Când să scrie un mesaj părinților și când să-i ia pe copii la o discuție „ca între oameni”.
„Ați fost ancora noastră când valurile vieții de liceu ne învârteau în toate direcțiile.”
„Am crescut cu dumneavoastră alături. Și deși nu v-am spus prea des, v-am observat. V-am admirat. V-am învățat.”
„Sunteți genul de om care face diferența într-o viață. Și asta e mai valoros decât orice premiu.”
„Vă mulțumim că ați văzut în noi mai mult decât vedeam noi înșine.”
„Ați fost mai răbdător decât Google și mai organizat decât un planner cu cod de culori.”
„Am râs, am plâns, am uitat de ședințele cu părinții (pardon!), dar dumneavoastră nu ne-ați uitat niciodată.”
„Vă promitem solemn că în vacanță nu o să vă scriem pe WhatsApp. Poate doar dacă ne e foarte dor.”
De multe ori, sufletul unei școli nu e format doar din profesori. Ci și din oamenii care țin lucrurile în mișcare fără să fie mereu văzuți:
„Mulțumim, doamna de la bibliotecă, că ne-ați lăsat să mai ținem cartea aceea puțin peste termen.”
„Mulțumim, domnule de la poartă, că i-ați ținut ghiozdanul copilului când avea mâinile ocupate cu florile pentru doamna.”
„Mulțumim, doamna de la secretariat, că ne-ați explicat a douăzecea oară unde e foaia matricolă.”
„Educația nu se măsoară în teze sau note. Ci în oameni. Iar dacă copilul meu a devenit un om mai bun anul acesta, e și datorită dumneavoastră”.
Să încheiem cu o invitație sinceră: închideți ochii și amintiți-vă chipul profesorului care v-a schimbat viața. Poate că nici azi nu i-ați spus cât de mult a contat. Dar acum aveți ocazia să o faceți pentru dascălul copilului vostru. Sau pentru colegul vostru de cancelarie. Sau pentru voi înșivă, dacă sunteți dintre cei care, zi de zi, țin România educată în picioare.
Nu-i nevoie de discursuri grandioase. Uneori, un simplu „Vă mulțumesc că existați” e mai mult decât suficient.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
