Vezi versiune Desktop
De la bârfe la probleme personale: Cele mai mari greșeli ale părinților în grupurile școlare de WhatsApp
În opinia psihologului clinician, finalitatea educației nu ar trebui să fie simpla obținere a unei note bune, ci, mai degrabă, dezvoltarea unui copil care să cunoască și să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă învățătura. Totuși, în realitatea de zi cu zi, nota a ajuns să fie principalul obiectiv, iar întreaga educație pare a fi centrată pe obținerea unui rezultat numeric, indiferent de conținutul real al învățării.
„Din păcate, cu siguranță scopul este nota. După părerea mea, scopul nu este neapărat ca al nostru copil să știe ceva. Este efectiv maratonul de descurcat. Finalul nu este neapărat un copil mult mai deștept. Eu sunt foarte sigură de acest aspect, așa am privit în jur. De fapt, testele care se ocupă cu aceste evaluări zic același lucru.
Trebuie să ne gândim că această valoare a sinelui se construiește și în funcție de cât de bun te vede ochiul din afară. Adică, cum te văd colegii e foarte important, cum te vede profesorul, ce spune despre tine, cum te văd părinții, cum te văd vecinii, cum te vede toată lumea. Îți faci o părere despre cam ce valoare ai tu sau cum ești tu ca și om și o integrezi și e posibil să o ții, dacă nu toată viața, atunci o bucată din treaba asta se menține ca și trăsătură și o ții pentru tine și te poate influența permanent.
În momentul în care noi facem aceste meditații pentru note, nu neapărat pentru examen, ci, efectiv, de multe ori pentru note. Adică, dacă ia note proaste, ce să facem?” spune Ana-Maria Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @moxumbic
Un alt aspect esențial discutat în emisiune este impactul psihologic pe care îl au notele asupra copiilor. Dacă un copil nu reușește să obțină nota dorită sau să ajungă la liceul dorit, acest eșec poate fi perceput ca o condamnare a propriei valori. Teama de a nu fi „suficient de bun” este o presiune constantă care însoțește fiecare examen, iar părinții, chiar fără intenție, contribuie la această atmosferă de anxietate.
„Ajungem la Caragiale, care este în continuare foarte, foarte actual. Ne trezim în filmul acesta, inclusiv eu m-am trezit de câteva ori în situația aceasta, dar efectiv soluțiile nu știu care ar fi. Adică ce să facem dacă totuși notele astea se dau pe ce? Pe standardele pe care noi le-am urcat cu ajutorul meditaților? Nu?
Gândiți-vă că, până la urmă, la Capacitate este vârful, din punctul meu de vedere. Așa văd eu, vârful de meditații. La clasa a VII-a clasa a VIII-a atunci este o nebunie, este o alergătură permanentă. Pentru ce? Pentru note! Pentru locul acela de la liceu! Locul acela, trebuie să intri acolo.
Și dacă nu a intrat acolo, ce ai făcut? `Nu ești suficient de bun. Ai greșit!` Te definește pe tine. Tu ești locul ăla! Sau dacă ai intrat acolo, tu ești locul ăla, nu? Meriți și atunci totul trebuie să îți pice la picioare. Nu mai contează că știi să bați un cui sau nu știi să faci o bezea sau nu-ți faci singur patul, vine altcineva să ți-l facă. Asta mai puțin are importanță”, mai subliniază Ana-Maria Zamfir.
SURSA FOTO: freepik.com @standret
Ana-Maria Zamfir a abordat și un subiect extrem de relevant pentru educația din România: realitatea sistemului școlar și impactul acestuia asupra copiilor și tinerelor generații. Ea a evidențiat un paradox des întâlnit în percepția publicului larg despre calitatea educației românești.
„Noi de multe ori am spus sau cel puțin așa auzeam în jur foarte multe păreri că totuși școala noastră ce bună este. Vin elevi din Anglia sau vin elevi din Suedia și ei nu știu nimic. Nu știu nimic după evaluările noastre! Adică ce? Ecuații? Pe care realmente elevii oricum uită cum să le rezolve” – această observație reflectă o mentalitate larg răspândită despre superioritatea sistemului educațional românesc în raport cu alte țări. Cu toate acestea, Ana-Maria Zamfir atrage atenția asupra unui detaliu esențial: ceea ce învață elevii români este adesea uitat rapid după evaluări, iar cunoștințele dobândite nu au o aplicabilitate reală pe termen lung.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Ana-Maria Zamfir vorbește, de asemenea, despre atmosfera tensionată care domnește în preajma examenelor din ciclul gimnazial, în special în clasa a VIII-a, când presiunea pentru obținerea unei note mari devine copleșitoare.
„Știți discuțiile din casă de la clasele a VIII-a? Eu le tot aud și le-am avut: `hai, încă un pic`. Parcă te duci la tăiere? `E ceva rău, fii atent, trebuie să trecem de răul ăsta. Noi trebuie să facem față, să iei nota`. Și nota aia e `adică ori reușești`, ori `nu reușești`”, spune psihologul clinician.
Un alt punct important pe care îl abordează Ana-Maria Zamfir este teama de eșec și cum aceasta se instalează profund în conștiința copilului atunci când nu obține rezultatele dorite:
„Ce se întâmplă dacă nu reușesc? O să trăiesc cu eșecul ăsta, o să credeți despre mine că nu sunt o persoană capabilă. Nu mai pune nimeni preț pe ceea ce știe practic să facă.
Și dacă totuși vremurile acestea în care totul este automatizat s-ar schimba brusc? Câți s-ar descurca? Ce ar face ei cu toate informațiile astea? Realmente, haideți să-i luăm la testat după doi ani, să vedem cât mai știu din ceea ce au învățat și pentru ce au învățat. Ca să treacă efectiv un hop, iar după acest hop nu rămâne cu nimic concret ca și valoare reală pentru copil.
Bineînțeles că-și face o imagine despre el: am reușit sau nu. Pentru că și noi încurajăm așa. De la noi pleacă, nu de la ei. Noi reacționăm. Știu, și pe fața mea cred că se vede uneori: `deci, atât ai luat` sau ca și cum `puteai mai bine` și `ceilalți cât au luat?`”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Una dintre cele mai mari...
