Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Studiul, realizat de o echipă de la Leeds University School of Business pe un eșantion de copii între 3 și 7 ani, și-a propus să verifice dacă o prezență mai mare a taților ar putea avea un efect pozitiv asupra performanței școlare a copiilor odată ce aceștia au început școala.
Rezultatele par să confirme acest lucru, atât de mult încât cercetătorii vorbesc despre o „îmbunătățire mică, dar semnificativă”, atât la copiii de 3 ani, care ulterior au fost testați și la vârsta de 5 ani, cât și la copiii de 5 ani și care apoi au fost testați la vârsta de 7 ani, deci de vârstă școlară.
După cum explică cercetătorii, impactul pozitiv al prezenței taților ar fi mai mare în ceea ce privește rezultatele la matematică, în timp ce, în ciuda angajării în aceleași activități, datele indică faptul că mamele au în general o influență mai mare asupra sferei emoționale și comportamentelor sociale.
Concluziile cercetătorilor sunt că ar trebui găsite strategii care să permită o mai mare împărtășire a rutinelor copiilor de către ambii părinți.
Pe de altă parte, însăși coordonatorul lucrării, Helen Norman, explică: „Mamele încă au tendința de a-și asuma rolul principal de îngrijire și, prin urmare, să aibă mai multă grijă de copiii lor. Dar dacă tații se angajează activ în îngrijirea copiilor, probabilitatea ca aceștia să obțină note mai bune în școala primară crește. Acesta este motivul pentru care este important să încurajăm tații să împartă educația cu mamele, încă din copilărie.”
Cercetarea mai subliniază faptul că copiii au nevoie de mai multe figuri de referință, deci nu doar figura mamei căreia i s-a încredințat în mod tradițional sarcina de a avea grijă de casă și familie. În trecut a existat poate o rețea familială mai mare, care putea oferi și alte modele educaționale, precum bunici, unchi, profesori, etc. Astăzi cei mai norocoși mai pot conta pe bunici, dar importanți sunt și unchii, profesorii la școală.
Desigur că astăzi ideea de familie s-a schimbat. Dacă ar fi să ținem cont de principiile pedagogiei și psihologiei „clasice” am spune că tatălui îi este încredințată sarcina de a reprezenta autoritatea, legea, în timp ce mamei este asociată cu emoțiile, afecțiunile și simțul grijii. Dar aceste roluri pot fi și inversate, indiferent de sex. Important este că copiii pot conta pe ambele figuri sau pe mai multe figuri de referință, chiar și în afara unității familiale.
Într-o societate ca a noastră, în care problemele violenței în rândul tinerilor, bullying-ul și cyberbullying-ul sunt clar percepute, familia în ansamblu reprezintă o manta protectoare. Părinții trebuie să fie prezenți amândoi, acolo unde este posibil, pentru că în acest fel copiii vor câștiga încredere în ei, poate că se vor deschide spre dialog, dar oricum în momente de dificultate, dacă vor întâmpina vreunul, copiii vor ști că pot conta pe familie.
Citește și:
Rezultatele unei cercetări care, pentru o dată, dislocă mama de rolul principal în viața nou-născuților: evident că mama este întotdeauna mama, dar conform cercetătorilor englezi de la Oxford, Imperial College și King's College London, contribuția activă a tatălui în îngrijirea copiilor mici contribuie la dezvoltarea lor cognitivă.
Cercetarea a fost validată cu observația a 128 de tați și a micuților lor: aceștia au fost urmăriți în timp ce interacționau cu copiii la vârsta de trei luni și apoi în timp ce le-au citit cărți la vârsta de doi ani. Copiii care au petrecut timp în copilărie cu un tată implicat și atent au putut ... citește mai mult AICI.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
