Vezi versiune Desktop
Problemele obișnuite ale copilului la școală pe care părinții NU ar trebui să le ignore: Lipsa de atenție în clasă, dificultăți în a-și face prieteni și altele mai grave
Urania Cremene a povestit o întâmplare legată de băiețelul ei Amos, care avea la momentul respectiv 3 ani.
„În această dimineață despre care vă povestesc plecam către grădiniță. El era în spate, cu centura pusă, cântam, ne jucam în mașină, povesteam (...) era o atmosferă foarte faină. Și la un moment dat, din senin, când i-am spus că mai avem puțin și ajungem la grădiniță, Amos începe să plângă.
Și fiind un comportament total nefiresc pentru el, nu eram deloc obișnuită cu comportamente de soiul ăsta, m-am speriat. (...) L-am întrebat ce s-a întâmplat, a urlat și mai tare. Trag mașina pe dreapta și încerc să liniștesc copilul. `Nu vreau la grădiniță!` Cu plânsete și urletele de rigoare, el fiind genul acela de copil care s-a desprins ușor de mine și i-a plăcut la grădiniță, și și-a făcut prieteni, și povestea în fiecare zi ce fain a fost. Adică chiar i-a plăcut foarte tare la grădiniță, motiv pentru care n-am înțeles ce se întâmplă. (...) E ok! Stai liniștit! Hai să stăm de vorbă. Nu trebuie să mergi la grădiniță, dacă nu-ți dorești lucrul acesta, dar aș vrea să înțeleg de ce nu vrei să mergi la grădiniță. Și dupa ce l-am liniștit, înțelegând că nici el nu își dă seama ce se întâmplă de fapt, am luat-o pe etape. Lucru pe care vă sfătuiesc și pe voi să îl faceți, atunci când vedeți o nemulțumire, o stare de anxietate, de tristețe, de frustrare la copil și nu înțelegeți ce cauză are. Luați-o pe bucăți de timp.
Și i-am spus așa uite: `Mergi la grădiniță și doamna o să vă întâmpine, și vă jucați un pic în curtea grădiniței, după care o să aveți o gustare de fructe` până aici totul bine și frumos. `După care intrați în clasă și faceți niște activități, poate desenați și ceva, după care aveți masa de prânz, după care urmează ora de somn`. Și a început urle din nou. Și mi-am dat seama că e legat de ora de somn sau de somnul de la grădiniță, ceva din starea lui. Și am început să explorez mai mult în această zonă, evident că, am stat de vorbă și cu educatoarele. Și am aflat că Amos din cinci zile reușește să doarmă două poate trei și nu exista nici un fel de alt program pentru copiii care nu își doreau să doarmă, iar el se simțea țintuit într-un pat, pe parcursul acestei ore neputând să se dea jos pentru că nu avea voie să facă treaba asta, dar nici să reușind să adoarmă”, a spus Urania Cremene.
Urania Cremene spune că este o pedeapsă extraordinară pentru un copil mic, să fie restricționat în pat timp de o oră și jumătate. În timp ce noi, adulții, am vedea asta ca pe o binecuvântare, copiii noștri trăiesc în prezent, în momentul de față. Un copil mic este plin de energie și curiozitate. El trăiește într-un univers în care totul este nou și fascinant. Are nevoie de mișcare, de explorare și de interacțiune cu lumea din jur. Restricția la pat pentru o perioadă îndelungată îi poate provoca frustrare și neliniște.
„Și m-am pus în pielea lui, mi-am adus eu aminte de cam aceleași momente de la grădiniță și mi-am dat seama ce pedeapsă extraordinară poate să fie pentru un copil mic, să fie blocat într-un pat timp de o oră și jumătate. Pentru că voi știți asta deja, copiii noștri trăiesc în prezent, adică ei sunt în aici și acum, probabil că noi am privi asta ca pe o binecuvântare. Cum să pot să stau în pat o oră și jumătate? Chiar dacă nu pot să adorm, adică am la ce mă gândi, îmi fac planuri, mă relaxez, am ce face. Adică nicio problemă pentru un adult. Ei bine, pentru un copil, nu este așa. În plus, o oră și jumătate este foarte mult timp. Și ce am făcut în acel moment este că am stat de vorbă și cu educatoarele, și cu directoarea grădiniței, și cu Amos, și am găsit soluții pentru că am aflat că mai sunt și alți copii în această situație. În așa fel încât, dacă nu reușesc să adoarmă într-un interval de 15-20 de minute, să-i scoată tiptil-tiptil din dormitor, lăsându-i pe ceilalți să doarmă și să facă o activitate în liniște într-o sală alăturată.
Pentru că, dragi părinți, somnul nu este ceva ce poate fi forțat din afară. Putem să creăm spațiul, contextul, starea în care copilul să adoarmă și să se simtă în siguranță când face asta, dar nu poți forța somnul. Ni se întâmplă și nouă asta, de atât de multe ori, nu-i așa? Și ce i-am spus atunci lui Amos este că somnul este alegerea lui. Adică, dacă vrea să doarmă, doarme, dacă nu vrea să doarmă, nu doarme. A fost mirat, cu ochii mari: `Pot eu să aleg dacă dorm?` `Exact! Uite, ce ai de făcut este să te pregătești pentru somn. Dacă într-un sfert de oră nu reușești să adormi, ridici o mânuță și tiptil-tiptil...` Și încă vreun an a dormit acele două zile pe săptămână, chiar a dormit în continuare. Adică, nu s-a schimbat nimic în programul lui de somn. Nici înainte nu le dormea pe celelalte, doar că n-a mai simțit această presiune, a simțit că e alegerea lui, dacă doarme sau nu și s-a dus către somn încrezător că nu trebuie să fie blocat în acel pat.
Și am făcut același lucru și acasă, și undeva pe la vârsta de 4 ani, 4 ani și jumătate Amos a renunțat singur la somnul de prânz. Și cred că asta este important de înțeles pentru fiecare dintre noi: sunt copii care au nevoie de somnul de prânz o oră, alții ar adormi și trei, sunt alți copii de 8, 9, 10 ani care ar dormi la prânz și, dacă-i lași să doarmă, ar dormi. Sunt copii care au o nevoie de somn mai mare decât alții și orele de somn pe care trebuie să le doarmă sunt mai numeroase decât la alți copii. E important să plecăm exact de la aceste diferențe. Pentru că da, sunt copii de 10-12 ani care dorm și acum 12 ore, cum sunt alții de 8-9 cărora 9, 10 ore maxim le sunt suficiente”, a adăugat Urania Cremene.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
