„Va face ravagii!” Oana Moraru, despre metoda „detenției”: „Înțeleg disperarea din sistemul nostru, dar va aduce și mai multă agresivitate din partea elevilor” / FOTO: freepik.com @westsib

Oana Moraru atrage atenția asupra unei metode de management al clasei care, deși aparent eficientă, poate deveni ușor periculoasă: timpul de detenție pentru elevi. 

„Acolo unde a fost introdus timpul de detenție pentru elevi, ca metodă de management al clasei - s-a stabilit clar că elevul este `reținut` din activitățile libere sau extracurriculare ale şcolii: pauze, excursii, bibliotecă etc. Principiul a fost `timp pentru timp`.

De exemplu, dacă nu şi-a făcut tema acasă, va petrece timp sub supraveghere, să-şi rezolve datoria, pierzând din timpul lui liber de la şcoală.

Sunt sute de cărți pe tema managementului clasei în care se fac clarificări şi avertismente asupra acestei metode cu două tăişuri. 

Metoda, ca orice metodă, se perverteşte automat în mâna pedagogilor cu slab control al clasei. Este folosită, în scurt timp, ca armă, ca pedeapsă”, a scris Oana Moraru pe pagina de Facebook.

Citește și Oana Moraru, sfaturi pentru părinții care își pregătesc copiii pentru clasa pregătitoare: „Marea temă este delimitarea spațiului personal!”

O soluție inspirată de ficțiune, nu de realitate

Oana Moraru subliniază, în continuarea mesajului, și provocările cu care se confruntă situația actuală din școlile românești, în fața unor comportamente a elevilor tot mai dificile. 

„Înțeleg disperarea din sistemul nostru. Neavând un bun control instituțional, şcolile româneşti au de-a face acum cu tulburări grave de comportament. Cu efectul bulgărelui rostogolit de mulți ani la vale: familii cu probleme mari, copii cu nevoi emoționale dezorganizate, profesori cu pregătire precară”, spune experta.

Oana Moraru punctează că tentația de a recurge la metode dure, precum detenția, vine adesea dintr-o lipsă de alternative eficiente și din disperarea sistemului de a restabili ordinea în sălile de clasă. Inspirată mai degrabă din filmele americane ale anilor '80-'90 decât din soluții educaționale reale și testate, această abordare riscă să fie văzută ca un colac de salvare într-un sistem care se prăbușește sub presiunea propriilor eșecuri.

„Când situația e atât de gravă, mai că îți vine să crezi că introducerea detenției ca mijloc coercitiv pentru cei care deranjează orele e o metodă promiţătoare. Mai ales dacă ai vizionat recent un film american de prin anii '80-'90. Sau, mai ales dacă vin alegerile şi profesorii trebuie să simtă că gata, pot scăpa de copiii disruptivi.

Detenția va aduce în şcolile româneşti, dacă e folosită, şi mai multă agresivitate din partea elevilor. Sunt zeci de studii care arată că elevii cu probleme şi dificultăți comportamentale devin staruri în şcolile care au săli de detenție. Nu li se rezolvă problema, ci, mai degrabă li se cimentează eticheta, pe care o vor folosi ca mici celebrități anti-sistem”, a mai scris Oana Moraru.

Vezi și Cea mai mare povară de pe umerii micuților. Oana Moraru: „Tot stresul acesta e bun, dacă în jurul copiilor NU sunt adulți nebuni!”

Iluzia metodelor punitive

Oana Moraru a împărtășit experiența sa vastă acumulată în școlile din România și din străinătate, subliniind un aspect important al dezbaterilor legate de managementul disciplinei școlare: iluzia eficienței metodelor punitive. Moraru a asistat de nenumărate ori la ședințe unde, în momentele de frustrare și obidă, profesorii au propus introducerea unor măsuri de pedepsire pentru a controla comportamentul elevilor. Cu toate acestea, așa cum subliniază, aceste măsuri nu au funcționat niciodată.

„Am lucrat în multe şcoli aici şi în afară. Am participat la sute de şedințe de management al disciplinei şcolare. Am văzut de multe ori cum dezbaterile cu obidă despre elev alunecă pe panta asta iluzorie a introducerii unor măsuri de pedepsire. Niciodată nu au funcționat. Dar, pentru zeci de minute în şir, mulți profesori au sperat exaltați. Pentru ca la final, directorii bătrâni, cu experiență multă, să curme discuțiile fanteziste.

Funcționează controlul atent, pe reguli mici, comunicarea empatică, armatele de consilieri şi psihologi, figurile de autoritate în şcoală, chemarea la apel a familiei, cu şcolirea treptată a părinților. E greu de orchestrat tot aparatul acesta, mai ales în România.

De aceea, înțeleg speranţa adusă de metoda detenției. Eu doar sper că rămâne pe hârtie. Pentru că, altfel, va face ravagii, adâncind şi mai mult prăpastia între tabere”, a conchis Oana Moraru.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.