Desigur, este normal să simțim durere atunci când îi vedem pe copiii noștri eșuând, dar este important să ne abținem de la a le spune: „Vezi? Ți-am spus eu!” Acest tip de reacție poate avea un impact negativ asupra încrederii și dezvoltării lor. În schimb, putem să-i încurajăm să înțeleagă ce au învățat din greșeala lor. Astfel, îi ajutăm să devină mai înțelepți și mai maturi.

Citește și Cum să-i înveți pe copii că greșelile fac parte din viață? Expert: „Trebuie să știe că au dreptul să greșească de câte ori este nevoie”

„Ascultă-mă sau vei greși”: O atitudine care evită eșecurile și nu ajută copilul să învețe

Părinții nu au un cristal magic pentru a prezice viitorul, dar experiența noastră de viață ne face să anticipăm posibilele greșeli ale copiilor noștri atunci când iau decizii. Este natural să vrem să-i protejăm, dar uneori, dorința noastră de a-i feri de greșeli îi poate împiedica să învețe și să crească.

Un mod obișnuit de a-i supraproteja este prin avertismente precum: „ține caietul în rucsac sau îl vei uita acasă și profesorul nu-ți va putea corecta temele mâine”. Cu toate bunele intenții, această abordare poate avea două rezultate:

Copiii ascultă și fac ceea ce li se spune

În acest caz, copilul urmează instrucțiunile noastre, evitând greșeala de a uita caietul acasă. Cu toate acestea, ei nu învață ce consecințe ar fi avut dacă ar fi greșit, deoarece nu le oferim libertatea de a face o greșeală.

În plus, deoarece părinții îndepărtează mereu obstacolele, copilul nu dezvoltă abilitatea de a-și înfrunta eșecurile și de a-și dezvolta gândirea critică, care este esențială pentru luarea deciziilor.

Aceasta poate afecta negativ încrederea și stima de sine a copilului, deoarece nu se simt capabili să gestioneze situații sau să ia decizii independente.

Copiii nu ascultă și greșesc

Uneori, copiii pot alege să nu urmeze sfaturile părinților și să facă greșeli. Acest lucru poate duce la frustrare și supărare în rândul părinților, din două motive principale.

În primul rând, copiii nu au urmat îndrumările părinților, iar în al doilea rând, au făcut o greșeală pe care ar fi putut să o evite dacă ar fi ascultat.

În primul caz, copiii nu au avut oportunitatea de a acționa autonom, iar în al doilea caz, nu li s-a oferit încredere în abilitatea lor de a înfrunta greutățile vieții, de a greși și de a învăța din eșecuri într-un mod constructiv.

De asemenea, reacția părinților, care folosesc expresii de genul „ți-am spus eu!” poate avea un impact negativ asupra copiilor și poate dăuna relației părinte-copil. În schimb, să le oferim copiilor noștri șansa de a învăța din propriile experiențe și de a crește încrederea în sine.

„Vezi? Ți-am spus că vei greși!” dăunează stimei de sine

SURSA FOTO: freepik.com @tongpatong

Atunci când părinții avertizează în mod repetat copilul cu privire la o problemă, dar acesta sfârșește prin a face o greșeală pentru că nu ne-a ascultat sau nu a respectat instrucțiunile noastre, suntem tentați să subliniem această greșeală cu fraze și comentarii care pot avea un impact negativ asupra dezvoltării lor personale.

„Uite, ți-am spus că vei greși!”, „ți-am spus că dacă nu mă asculți vei face o greșeală!”, „știam că asta se va întâmpla, ar fi trebuit să mă asculți!”- aceste expresii pot afecta profund stima de sine a copilului.

Când un copil care a făcut o greșeală în urma unei decizii primește astfel de comentarii din partea părinților (cei mai importanți oameni din viața lor și modelele lor de referință), pot experimenta:

Rușine, vinovăție și umilință. 

Senzația de a fi mic, neînsemnat sau inutil în fața autorității părintești.

Lipsa de siguranță și încredere în sine.

Incertitudine în luarea deciziilor și teama de a greși din nou.

Dependența de aprobarea constantă a părinților pentru orice pas sau decizie, ceea ce poate afecta independența lor viitoare.

Atunci când expresia „ți-am spus eu!” este utilizată în mod repetat pentru a sublinia greșeala copilului, acesta poate dezvolta o imagine negativă despre sine și poate ajunge să creadă că este incapabil să facă lucruri fără părinți. Aceasta poate afecta încrederea lor pe termen lung și relația cu părinții.

Cum ar trebui să acționăm dacă știm că copilul nostru va face o greșeală?

Atunci când vine vorba de modul în care acționăm atunci când știm că ai noștri copii sunt pe cale de a face o greșeală, trebuie să subliniem că nu ne referim la situații în care deciziile lor ar putea pune în pericol siguranța lor sau a altora. În astfel de cazuri, este imperativ să intervenim și să discutăm cu ei despre implicațiile deciziilor lor și să căutăm alternative mai sigure.

Cu toate acestea, când discutăm despre situații în care copiii pot face greșeli care pot servi ca experiențe de învățare pentru viața lor și care îi pot ajuta să dezvolte abilități viitoare, există câteva motive puternice pentru care nu ar trebui să le împiedicăm:

Greșelile sunt o sursă importantă de învățare. Prin experimentarea greșelilor, copiii învață lecții valoroase care îi pot ghida în viitor.

Greșelile dezvoltă abilități esențiale pentru viață, cum ar fi capacitatea de a depune efort și a persevera, rezistența în fața adversității, smerenia, rezolvarea conflictelor și empatia.

Luarea deciziilor, chiar dacă unele sunt greșite, contribuie la dezvoltarea gândirii critice a copiilor, făcându-i mai autonomi și competenți.

Permițându-le copiilor libertatea de a lua decizii, de a greși, de a învăța din greșeli și de a se ridica după aceea, contribuie la consolidarea stimei de sine, securității și încrederii în sine.

Faptul că greșim face parte din experiența umană. Copiii, aflându-se în procesul de dezvoltare și învățare, nu ar trebui să fie tratați altfel. Greșelile lor sunt o oportunitate de a crește și a se dezvolta.

Prin urmare, atunci când știm că ai noștri copii vor face greșeli, să le permitem să le facă și să-i însoțim în mod pozitiv și respectuos în procesul lor de învățare. Părinții, care își doresc mereu binele copiilor lor, trebuie să fie conștienți de cum anumite atitudini și expresii pot influența stima de sine a copiilor și să nu contribuie la dezvoltarea lor.

Copiii au nevoie de sprijin, autonomie și însoțire din partea părinților. Prin sprijinul respectuos, le putem oferi încredere și autonomie pentru a lua deciziile, să fie conștienți de consecințele acțiunilor lor și să învețe din greșeli într-un mod pozitiv, văzându-le ca pe oportunități de învățare și creștere pentru viitor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.