ASTA este cea mai mare greșeală a părinților în educația copiilor. Are efecte secundare puternice / FOTO: freepik.com@syda_productions

Există anumite greșeli pe care le fac părinții în educația celor mici și care îi marchează toată viața. Și aici vorbim despre motivarea negativă.

Specialiștii spun că este cea mai toxică abordare pe care o poate face un părinte în relația cu propriul copil.

Îi spunem că nu o să fie în stare, ca o să râdă ceilalţi de el, că nu poate, potrivit stirileprotv.ro

Dacă amenințăm copilul, o să fie motivat pe moment să ia măsuri. 

Motivația negativă provoacă frică. Pe termen scurt, copilul se poate mobiliza de frică. Pe termen lung, efectele sunt catastrofale. 

”Se dezvoltă această convingere că eu de fapt nu sunt bun de nimic, nu sunt în stare, sunt inferior celorlalți.

E un bagaj prea mare în viaţa de zi cu zi. Eu nu pot, nu mă decurc și o să-mi fie teamă, o să evit”, spune Bogdana Bursuc, psiholog clinician, potrivit sursei citate.

În orice situație, un copil ar trebui motivat așa: "încearcă", "te pricepi", "poți", "hai să vorbim", "nu te judec", "nu te cert".

Care sunt consecințele

Aceste greșeli ale părinților blochează viitorul adult, îl determină să se autocenzureze, pentru că altfel ar face numai prostii care deranjează. 

Acest lucru îl determină să nu aibă încredere în sine. Copilul ajunge la concluzia că e o sursă nesecată de probleme, că influențează în mod negativ viața părinților și pentru asta merită ce e mai rău.

În cazul în care copilul este speriat, amenințat, lovit, învinuit, ținut sub tensiune, devalorizat, chiar ridiculizat, etichetat, comparat cu alții sau se țipă la el, își va construi un comportament bazat pe frică și stimă de sine scăzută.

Copilul se va chinui mereu să-și mulțumească părintele și va ajunge să stea drept, tăcut, ca să nu fie certat și să se facă de râs. Nu se va exprima și manifesta liber.

Pentru că nu va vrea să mai scoată la suprafață aceleași reacții din partea părintelui, va minți, îi va ascunde lucruri sau va fi inhibat să se exprime.

Care sunt semnele care ăți arată că al tău copil are stima de sine scăzută

Un copil sau un adolescent cu stimă de sine scăzută poate:

Să evite o sarcină sau o provocare fără să încerce. Acest lucru semnalează adesea o teamă de eșec sau un sentiment de neputință.

Să renunțe la scurt timp după ce a început un joc sau o sarcină, să renunțe la primul semn de frustrare.

Trișeze sau să mintă atunci când cred că vor pierde un joc sau se vor descurca prost.

Prezintă semne de regresie, comportându-se ca un copil sau foarte prostuț. Aceste tipuri de comportament invită la tachinări și porecle din partea altor copii, agravând problema.

Devin autoritari, autoritari sau inflexibili ca modalități de a ascunde sentimentele de inadecvare, frustrare sau neputință.

Inventează scuze ("Profesorul este prost") sau minimalizează importanța evenimentelor ("Oricum nu prea îmi place jocul acela"). Ei pot folosi acest tip de raționalizare pentru a da vina pe alții sau pe forțe externe.

Să aibă note în scădere sau mai puțin interes pentru activitățile obișnuite.

Se retrag din punct de vedere social, pierzând sau având mai puține contacte cu prietenii.

Experimentează stări de spirit schimbătoare, tristețe, plâns, izbucniri de furie, frustrare sau liniște.

Au dificultăți în a accepta fie laudele, fie criticile.

Devin excesiv de îngrijorați sau sensibili la părerile altora despre ei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.