Vezi versiune Desktop
Ce înseamnă când un copil folosește întotdeauna aceeași culoare în desenele sale, conform psihologiei
Un părinte bun e acela care e acolo. Cu totul. Cu bune și cu greșeli. Cu răbdare, dar și cu momente de oboseală și iritare.
Psihologii spun că relația autentică contează mai mult decât orice checklist. Iar Cristina Oțel, trainer și coach, rezumă frumos ideea:
„Să iubești necondiționat și să arăți asta.”
Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți prezenți. Să fii acolo când au nevoie, să asculți când îți povestesc despre „ce a zis Andrei la grădi”, să nu minimizezi emoțiile lor doar pentru că „sunt mici și trece”.
Un părinte bun nu controlează, ci ghidează. Nu pedepsește din impuls, ci învață să-și regleze propriile emoții. Și da, e un proces constant.
SURSA FOTO: Freepik@1403
Citește și 4 calități rare care fac un tată cu adevărat memorabil pentru copiii săi, potrivit psihologilor
Un alt ingredient esențial? Limitele. Da, chiar dacă nu sună la fel de frumos ca „empatie” și „iubire”. Copiii au nevoie de reguli clare pentru a se simți în siguranță. Dar, așa cum zice și site-ul familist.ro, nu trebuie să ai toate răspunsurile. E ok să greșești. Important e să explici, să repari și să înveți împreună cu copilul tău.
Într-o lume unde parentingul s-a mutat pe rețelele sociale, e ușor să te simți insuficient. Dar adevărul e că nu există o rețetă universală. Ce funcționează într-o familie poate fi un dezastru în alta. Așa că renunță la comparații și ascultă-ți copilul. Și pe tine.
Un părinte bun nu e cel care face totul ca la carte. E cel care iubește, se implică, greșește, repară, se joacă, plânge uneori în baie și apoi revine să își țină copilul în brațe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Fiecare copil trece, mai...
