Fotografie de la Maël BALLAND/ Pexels

Învățarea unui copil perfecționist să-și gestioneze emoțiile este importantă dacă vrea să învețe să-și gestioneze frustrările. Perfecționismul este un comportament extrem care duce la o suferință emoțională profundă.

Se enervează pentru că ai săi colegi nu joacă bine, începe un desen din nou și din nou pentru că nu iese așa cum îi place lui sau durează mult timp pentru a finaliza ceva simplu. Acestea sunt câteva dintre comportamentele care pot sta la baza copiilor perfecționiști.

Când ne gândim la perfecționism, reușim aproape întotdeauna să apreciem latura pozitivă a rezultatului obținut. Nu este nimic rău în a dori să facem lucrurile la un nivel care ne lasă mulțumiți și, de fapt, funcționează ca un motivator.

Cu toate acestea, atunci când rezultatele nu sunt cele dorite, se simte ca o lovitură. Deci, cum afectează perfecționismul copilăria? Cum îl putem ajuta? Să aflăm.

Cum recunosc un copil perfecționist?

În copilărie, același comportament poate avea mai multe semnificații. La o vârstă fragedă, copiii au mai multe dificultăți în a exprima ceea ce li se întâmplă.

De-a lungul anilor și învățând să dezvolte emoții, copiii încep să le numească. De aceea, uneori, unele acțiuni pot fi confuze, iar plânsul necontrolat poate însemna atât foame, cât și furie.

Să vedem câteva dintre caracteristicile care ne-ar putea ajuta să înțelegem când vine vorba de perfecționism sau cerere excesivă:

Copiii perfecționiști experimentează furie și frustrare enormă atunci când nu reușiți să își atingă obiectivul.

De exemplu, copiilor perfecționiști nu le place să fie subiectul glumelor. Îl face să se simtă expus și nesigur.

Nu există niciun argument valid care să justifice „eșecul” lor , dacă nu câștigă sau dacă nu se descurcă bine. Nu este doar un joc, ci ceva care îl afectează și îi provoacă un disconfort intens.

Copiii perfecționiștinu încearcă lucruri noi sau necunoscute.  Ei nu riscă să fie expuși erorilor sau eșecurilor, deoarece lucrurile nu funcționează neapărat prima dată.

Sunt sensibili la critici. Dacă le primesc, întorc imediat spatele.

Sunt foarte interesați să cunoască oameni pe care îi consideră importanți. De exemplu, vrea ca profesorul să-i laude sau să le dea recunoașterea „corespunzătoare”.

Se pot enerva atunci când realizările altora sunt recunoscute. De exemplu, întorcându-se de la o plimbare, un copil perfecționist se poate supăra dacă mama îi complimentează sora sau prietenul pentru purtarea lor bună.

Iată câteva sfaturi pentru a-i ajuta pe copiii perfecționiști să gestioneze mai bine această trăsătură:

Promovați așteptări realiste: Ajutați-i să înțeleagă că nimeni nu poate fi perfect în tot ceea ce face. Încurajați-i să-și stabilească obiective realiste și să se concentreze pe progresul lor, nu doar pe rezultatul final.

Apreciați efortul: Subliniați importanța efortului și a încercărilor lor, indiferent de rezultat. Învață-i că eșecurile pot fi oportunități de învățare și că succesul vine prin practică și îmbunătățire continuă.

Învățați gestionarea stresului: Ajutați-i să dezvolte tehnici de gestionare a stresului, cum ar fi respirația profundă, relaxarea sau meditația. Aceste tehnici îi pot ajuta să-și calmeze mintea și să-și reducă anxietatea.

Încurajați să încerce lucruri noi: Încurajați-i să experimenteze lucruri noi și să își depășească zona de confort. Acest lucru îi poate ajuta să învețe că uneori greșelile sau neînțelegerile sunt parte naturală a învățării și că nu trebuie să fie descurajați de ele.

Modelați atitudini sănătoase: Copiii învață mult din comportamentul adulților din jurul lor. Arătați-le prin exemplul vostru că nu sunteți perfecți și că faceți greșeli, dar că le tratați ca oportunități de creștere.

Comunicați deschis: Stabiliți un mediu deschis în care copiii să poată vorbi despre emoțiile lor, inclusiv despre anxietatea și presiunea perfecționismului. Ascultați cu atenție și încurajați-i să împărtășească ceea ce simt.

Oferiți susținere, nu presiune: Asigurați-vă că înțeleg că îi susțineți indiferent de rezultatele lor. Evitați să creați o presiune excesivă asupra performanțelor lor.

Promovați echilibrul: Încurajați-i să-și găsească un echilibru între efortul depus în școală, activități și timpul liber. Ajutați-i să înțeleagă că relaxarea și distracția sunt la fel de importante pentru sănătatea lor mintală și emoțională.

Căutați ajutor profesional: Dacă perfecționismul cauzează stres și anxietate severe, puteți considera să căutați ajutorul unui psiholog sau terapeut specializat în lucrul cu copiii și adolescenții.

În general, este important să încurajați un echilibru sănătos între a fi ambițios și a fi încrezător în abilitățile lor, fără a se lăsa copii dominați de presiunea perfecționismului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.