Fotografie de la Yan Krukau/ Pexels

Cu toate acestea, conținutul minciunii ne poate ajuta să înțelegem multe lucruri despre ceea ce animă și locuiește în lumea interioară a copilului nostru. 

Minciunile – un pic ca visele – sunt oglinda dorințelor, nevoilor și fricilor. Pentru copil, minciuna este un spațiu secret, intim, un loc foarte personal între realitate și fantezie. O minciună conține sentimente și emoții greu de arătat.

Acestea fiind spuse, totuși, trebuie să fim mereu atenți pentru că ceea ce poate fi suficient acceptat pentru dezvoltarea normală a copilului ar putea, dacă este cronicizat, să devină o problemă reală.

Tocmai în perioada preșcolară copiii își încearcă minciuna, în jurul vârstei de 3 ani, după ce au descoperit că își pot da frâu liber imaginației. Minciunile acestei perioade sunt nevinovate și fără motive ascunse, invenții fantastice.

Astfel minciuna este o mică narațiune revizuită și corectată din punctul de vedere al copilului care încearcă să dea o altă față și poveste vieții de zi cu zi și celor întâmplate. De fapt, la vârsta de 3 ani începe să se formeze și să prindă contur gândirea magică, este momentul în care narațiunile citite de părinte sunt primite cu entuziasm pe care copilul își îmbină filonul narativ și fantastic.

Minciuna copilului. Pașii de urmat

1. Ascultă-ți copilul cu atenție.

În acest fel copilul înțelege că și tu te joci și că a spune povești este bine, dar nu a spune minciuni și evită să-l facă să dezvolte o percepție despre sine ca mincinos. Modul în care un părinte abordează acest moment este esențial pentru copil, îl ajută să facă distincția între a povesti despre o lume fantastică și a minți.

2. În timpul vârstei școlare lucrurile capătă o viziune diferită.

După vârsta de 5 ani, copilul dobândește capacitatea de a distinge clar realitatea de fantezie și, în consecință, și adevăratul de fals. Minciuna poate apărea din căutarea aprobării sau din dorința de independență.

Un aspect important este de a realiza dacă copilul are o stima de sine scăzută, astfel încât să tinde să înfrumusețeze adevărul, să exagereze sau să se laude în încercarea de a-i impresiona pe ceilalți sau să se simtă adecvat în relație cu semenii.

Copiii nesiguri caută mereu o modalitate de a atrage atenția, iar minciuna este o strategie excelentă pentru a atrage atenția și interesul.

3. Ce să faci dacă continuă și nu se schimbă?

Un exemplu bun este întotdeauna o învățătură excelentă care îi permite copilului să introducă aspecte sănătoase, încredere și adevăr în sine.

Dacă părinții recurg mai întâi la minciuni mici și mari, chiar și numai pentru a evita supărările sau întrebările jenante, copilul se va simți îndreptățit să facă și el.

Acest lucru care îl va conduce apoi pe viitor să folosească aceeași modalitate comportamentală și la vârsta adultă.

4. Cum să te descurci cu toate acestea?

Nu-i da niciodată copilului eticheta de mincinos, deoarece îl va prinde într-o prejudecată sau o credință din care va fi dificil să ieși și să câștigi încrederea celuilalt.

În momentul în care copilul nostru își recunoaște cu sinceritate greșelile, nu ar trebui să fie pedepsit; Amintiți-vă că adevărul dă întotdeauna roade și că o minciună bună este întotdeauna mai rea decât un adevăr urât.

Cu adevărul câștigi întotdeauna, chiar dacă este o pastilă amară, dar întotdeauna există o modalitate de a îmbunătăți, înțelege și rezolva.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.