Vezi versiune Desktop
Prof. Andreia Bodea, despre „industria” meditațiilor: „Se petrec niște lucruri absolut COMICE!” / VIDEO
Aceasta este o reacție mult mai frecventă decât ai crede, deoarece se leagă de incapacitatea lor de a face față eșecului.
La această vârstă, copiii nu au dezvoltate multe dintre abilitățile cognitive, emoționale și sociale, așa că le este extrem de greu să accepte că nu pot obține tot ce își doresc.
Din fericire, este o fază pe care o depășesc treptat, un proces la care poți contribui oferindu-le instrumente care să-i ajute să facă față eșecului.
Sursa foto: freepik.com@bristekjegor
Copiii de 3 ani sunt în plin proces de dezvoltare emoțională și cognitivă. Totuși, nu au suficiente abilități pentru a face față lumii din jurul lor și nu dispun de resurse psihologice adecvate pentru a suporta eșecurile.
Aceasta înseamnă că, atunci când lucrurile nu decurg așa cum se așteaptă, se pot dezamăgi ușor, manifestându-se prin furie intensă, plâns inconsolabil sau tristețe profundă.
Parțial, acest lucru se datorează faptului că, la această vârstă, copiii nu au multă răbdare și necesită o gratificare imediată. Așadar, când nu obțin ceea ce doresc, se pot frustra cu ușurință.
La baza acestei incapacități de a face față eșecurilor se află și egocentrismul. Este o etapă a dezvoltării în care copiii sunt conștienți doar de ei înșiși și de nevoile lor.
Această etapă este importantă pentru creșterea lor, ajutându-i să se cunoască mai bine și să își contureze personalitatea, dar aduce și aspecte negative, precum lipsa de empatie.
La această vârstă, copiii nu sunt capabili să înțeleagă nevoile și dorințele altora și nu percep concepte precum egalitatea sau solidaritatea.
Acest lucru îi împiedică să realizeze impactul pe care eșecul îl poate avea asupra altor persoane, mai ales asupra altor copii, sau daunele pe care le pot provoca dorind să câștige mereu.
Ei sunt capabili să își satisfacă doar propriile nevoi și să își îndeplinească așteptările, iar atunci când nu reușesc, percep aceasta ca pe o amenințare la autonomia lor, declanșând reacții emoționale intense pe care le poți observa atunci când pierd un joc sau când termină pe ultimul loc într-o competiție.
De asemenea, la această vârstă, stima de sine a copiilor este încă foarte fragilă, astfel că orice înfrângere poate fi percepută ca un mare șoc pentru evaluarea lor de sine, făcându-i să simtă că nu sunt suficient de buni sau că fac lucrurile greșit.
Prin urmare, în timp ce copiii mai mari nu acordă prea multă importanță pierderii, pentru un mic de 3 ani aceasta poate reprezenta un eșec uriaș, crezând că nu se ridică la înălțimea situației.
Totuși, deși este o reacție normală pentru această vârstă, este important să-i învățăm cum să facă față eșecurilor.
Să înveți un copil de trei ani să piardă, fără a-l răni, poate fi uneori complicată. Totuși, dacă rămâi alături de el, îi arăți tot sprijinul tău și îi oferi instrumentele necesare pentru a învăța din eșec, îl vei pregăti pentru viitor, fără a-i afecta mândria sau sentimentele.
Învață-l că important nu este destinația, ci drumul. Încurajează-l să se distreze pe parcurs, fără a se gândi la rezultat.
Bucură-te când câștigă, dar și când pierde. Fă-l să înțeleagă că, deși nu a obținut ceea ce și-a dorit, a câștigat o experiență valoroasă.
Îndeamnă-l să vorbească deschis despre emoțiile sale. Întreabă-l cum se simte și ascultă cu atenție ce are de spus. Validarea emoțiilor sale îl va ajuta să se simtă mai bine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Pentru un copil de 3 ani,...
