De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
„Ce fac copii atunci când au un tantrum? Cum se manifestă?” a întrebat Loredana Iriciuc.
Violeta Mihalașcu a explicat că acestea se pot manifesta printr-o serie de comportamente vizibile.
„În principal, prin comportamente exterioare pe care le vedem: țipat, lovit, mușcat, trântit pe jos, bătut din picioare”, a spus experta la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
„Cred că mai important ar fi de spus că ele NU arată din prima așa”, subliniază Violeta Mihalașcu. „Ele cresc progresiv pe măsură ce nu abordăm tantrumul ca un moment de învățare și mai degrabă adăugăm tensiune în el cu propria noastră tensiune, agitație și lipsă de calitate”.
„La început, copiii manifestă niște comportamente mai ușurele: mârâie, încep un plâns, poate aruncă un obiect, că e foarte la îndemână. Dar, n-ajung din prima să se trântească pe jos și să devasteze toată casa și să te lovească.
E o creștere progresivă, naturală pentru copil. Pentru că dacă el nu primește ceea ce are nevoie sau i se adaugă la starea lui de agitație, evident că în loc să se calmeze, că nu-l învață nimeni cum, va crește în intensitate supărarea și furia și frustrarea”, a adăugat Violeta Mihalașcu.
Psihologul ne încurajează să nu vedem tantrumurile ca pe un „bau-bau” al copilăriei, ci ca pe o etapă naturală de dezvoltare care poate fi gestionată eficient.
„Dar, dacă înțelegem că tantrumul NU este acest `bau-bau` al copilăriei și că putem să-l abordăm, îi facem față, suntem adulți capabili, el și rămâne într-o formă mai gestionabilă și începe să dureze mai puțin și se întâmplă mai rar”, mai spune Violeta Mihalașcu.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Realizatoarea Loredana Iriciuc a avut o revelație personală legată de tantrumurile fiului ei. Rememorând cum comportamentele copilului său au escaladat de la o simplă mârâială la vârsta de un an, până la devastarea întregii case la doi ani, Loredana Iriciuc a întrebat: „Deci, înseamnă că acolo eu am greșit, că nu l-am învățat să se calmeze de la un an?”
Psihologul Violeta Mihalașcu a confirmat că problema nu este despre vinovăție, ci despre faptul că părinții adesea nu reușesc să citească semnalele timpurii ale copilului.
„Da, să spunem. Nu e vorba despre vinovăție, e vorba despre faptul că la momentul respectiv n-ai știut să-i citești semnalele”, spune experta.
Loredana Iriciuc a adăugat că este esențial ca părinții să fie informați despre aceste semnale subtile care apar la început. „Așa apare ușor”, a spus ea, referindu-se la modul în care comportamentele pot părea inofensive la început, dar pot escalada dacă nu sunt gestionate corect.
Violeta Mihalașcu a continuat discuția explicând că, până la vârsta de doi ani, tantrumurile sunt adesea gestionabile și părinții nu se alarmează. „Exact! Ideea este că până la 2 ani vezi că ele sunt gestionabile de părinți și părinții nu se alarmează și nu se panichează pentru nu sunt atât de puternice. Chiar putem să-i dirijăm un pic cu atenția în altă parte, îi calmăm cu un pic de mâncare, le băgăm sub preș. Dar, copilul nu învață să se calmeze, să stea cu ele”.
La doi ani, comportamentele copilului devin mai puternice și mai greu de gestionat. „Și de-aceea ajunge la 2 ani să bubuie”, spune Loredana Iriciuc.
Violeta Mihalașcu a confirmat, explicând că, pe măsură ce copilul devine mai verbal și capabil să exprime ce simte, tantrumurile pot deveni mai intense dacă nu a învățat anterior cum să-și gestioneze emoțiile.
SURSA FOTO: freepik.com @alexkoral
Loredana Iriciuc a mai abordat un subiect esențial pentru mulți părinți: „Când un tantrum e anormal? Când ar trebui să vedem că e ceva îngrijorător și să apelăm la un specialist?”
Psihologul Violeta Mihalașcu a răspuns clarificând că durata și frecvența tantrumurilor sunt factori importanți de luat în considerare.
„Putem să ne luăm după durată, peste 20 de minute, după o frecvență foarte mare, de 10 ori pe zi.
Dar acestea ar fi mai degrabă un semnal de alarmă că în relația respectivă lucrurile nu funcționează, că nu sunt despre copil. Copilul e acolo ca să-l învățăm. Nu e nici despre părinte, că nu e despre a găsi vinovații, e despre faptul că între cei doi nu s-a găsit o formulă în care amândoi să înceapă să fie mai pricepuți la crize emoționale.
În sensul ăsta, da, poate să fie un semnal de alarmă și poate atunci chiar ar trebui să-l adresăm mai devreme, să nu ajungem la 20 minute de 10 ori pe zi, pentru a fi învățați cum să gestionăm astfel de situații.
Pentru că ele se agravează și devin alarmante în momentul în care ani de zile, luni de zile, noi, în loc să ne ducem într-o abilitate de reglare emoțională, ne ducem în dereglare emoțională. Și, atunci, ele n-au decât să evolueze în direcția asta negativă”, a conchis Mihalașcu.
URMĂRIȚI EMISIUNEA INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...