Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Copiii supradotați, în cele mai multe cazuri, au o mare capacitate de a vorbi, care apare la o vârstă fragedă față de alți copii. Înseamnă că ei învață să vorbească foarte devreme, folosind termeni foarte specifici și tehnici, arătând și o capacitate timpurie de a folosi conjunctivul sau alte forme complexe.
Copiii supradotați manifestă o mare capacitate de a menține atenția pentru o perioadă lungă de timp. Acest lucru se întâmplă în special la activitățile care îi interesează. În activitățile care nu le plac, pot părea distrași și neatenți. În acest caz este necesară cunoașterea profilului complet pentru a evita riscul de a cădea în greșeala de a-l eticheta cu o tulburare de atenție.
Fotografie de la MART PRODUCTION/ Pexels
Copiii supradotați au în general o memorie excelentă, care îi sprijină foarte mult în învățare. Ei sunt capabili să păstreze multe detalii în memorie și, prin urmare, sunt capabili să proceseze lucrurile mai ușor, făcând puțin efort în studiu.
Copiii supradotați sunt de obicei foarte vioi din punct de vedere intelectual, sunt curioși, pun o mie de întrebări, uneori deschid polemici pentru că pot fi și foarte critici. Modul lor de raționament este adesea caracterizat de o mare utilizare a logicii, abstracțiunilor și gândirii divergente.
Este tipic, de exemplu, ca ei să răspundă la întrebări cu răspunsuri originale sau „ciudate”, care totuși ascund conexiuni diferite de cele obișnuite. Aceste moduri de gândire vă permit să rezolvați problemele cu ușurință. Mai mult decât atât, ele arată adesea mari abilități creative și imaginative care, dacă sunt exprimate și îmbunătățite, pot da viață unor creații surprinzătoare.
Toate aceste abilități cognitive permit o învățare timpurie, rapidă și adesea autonomă. Totuși, acest lucru are uneori un dezavantaj, deoarece acești copii pot provoca uneori convingerea că părinții sau educatorii nu trebuie să se implice la fel de mult în educația lor precum o fac cu restul copiilor.
Și știm că dacă un talent nu este antrenat riscă să se piardă. Este necesar de subliniat, de fapt, că supradotarea nu merge întotdeauna mână în mână cu succesul academic, dimpotrivă! Prin urmare, este necesară o analiză mai aprofundată pentru a înțelege mai bine situația.
Fotografie de la MART PRODUCTION/ Pexels
Ceea ce îi caracterizează pe copiii supradotați este că deseori au un management emoțional mult mai imatur în comparație cu nivelul lor intelectual.
Copiii supradotați au hipersensibilitate emoțională și uneori senzorială. Ei manifestă adesea o toleranță scăzută la frustrare, în special atunci când nu ating perfecțiunea pe care și-ar dori-o și când percep un sentiment de nedreptate. Pe de altă parte, există și un puternic simț al umorului, care uneori duce la sarcasm.
Observați aceste caracteristici la fiul sau fiica dvs.? Dacă da, ar putea fi o oportunitate de a explora prezența supradotării cu o evaluare de specialitate și de a construi un parcurs de învățare plin de satisfacții cu școala.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
