Factorul determinant care NU poate lipsi pentru a educa creierul unui copil și al unui adolescent. Un doctor în biologie arată care este premisa cheie / FOTO: freepik.com @user28350162

Hola.com a discutat cu David Bueno i Torrens, doctor în biologie și fondator al catedrei de Neuroeducație de la Universitatea din Barcelona, pentru a afla mai multe. În cartea sa recentă, „Educate your Brain”, el oferă explicații simple despre acest proces.

Potrivit lui Bueno, premisa esențială pe care ar trebui să o urmăm acasă cu copiii noștri este să încurajăm o creștere mentală sănătoasă încă de la început. 

Citește și Activitățile pe care micuții ar trebui să le facă după grădiniță sau după școală, conform unui expert în dezvoltarea creierului copilului

Cum influențează mediul emoțional în care trăim în copilărie creierul?

Influența mediului emoțional asupra dezvoltării creierului în copilărie este deosebit de semnificativă. Experiențele emoționale din primii ani de viață joacă un rol esențial în modelarea creierului și în formarea percepțiilor și relaționării ulterioare a copiilor. Studiile au arătat că cei care trăiesc într-un mediu parental negativ, caracterizat de lipsa sprijinului emoțional sau chiar de respingere și ostilitate, pot avea influențe semnificative asupra dezvoltării lor cognitive și emoționale.

Copiii crescuți într-un mediu parental negativ au tendința de a deveni mai puțin creativi, cu o capacitate de învățare redusă și cu mai multe dificultăți în găsirea motivației. De asemenea, aceștia pot experimenta probleme în gestionarea anxietății și stresului, devenind mai impulsivi în comportamentul lor. Este interesant să observăm că aceste influențe încep să se contureze deja în copilăria timpurie și pot avea consecințe evidente în perioada preadolescenței și adolescenței.

Este important să subliniem că, deși aceste efecte pot fi semnificative, creierul rămâne plastic și capabil să se adapteze la noi învățări și experiențe. Cu toate acestea, impactul inițial al mediului emoțional din copilărie marchează o tendință ulterioară, subliniind importanța unui mediu parental pozitiv, echilibrat și susținător pentru o dezvoltare optimă a copiilor.

De ce este important pentru creier ca micuții să se joace?

SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan

Jocul reprezintă modalitatea instinctivă prin care copiii, și chiar adulții, pot acumula cunoștințe noi. Este esențial ca cei mici să se implice în activități ludice, deoarece acesta este modul în care ei își pot explora în mod sigur mediul înconjurător, relațiile sociale și propria identitate. Jocurile de rol, vânătoarea sau orice alt fel de joacă specifică copiilor contribuie la această explorare vitală.

Un aspect important de subliniat este că jocul liber, adică cel în care copiii nu sunt direcționați sau supravegheați constant de adulți, amplifică abilitățile lor ulterioare de gestionare a stresului și anxietății. Prin jocul liber, copiii învață să accepte provocări noi, să evalueze riscurile și să reflecteze asupra amenințărilor implicate în aceste noi experiențe. Acest tip de joc oferă copiilor libertatea de a-și dezvolta abilitățile într-un mediu controlat, permițându-le să urce pe stânci sau să se cațere în copaci, învățând astfel să evalueze riscurile și să-și gestioneze abilitățile în situații dificile, potrivit lui David Bueno i Torrens.

De ce ar trebui să ținem cont pentru a oferi copiilor cel mai bun mediu emoțional posibil pentru a promova dezvoltarea creierului?

Un aspect important pe care ar trebui să îl avem în vedere este adoptarea unei abordări de educație pozitivă. Prin sprijinul emoțional non-supraprotector, nu ne referim la faptul de a face lucrurile în locul lor, ci mai degrabă de a-i lăsa să-și asume responsabilitatea și de a-i face să simtă că suntem alături de ei, sprijinindu-le alegerile. Esențial este găsirea unui echilibru între recompense și corecții educaționale.

Recompensele nu trebuie să fie o recompensă de tip „pește de aur” la fiecare acțiune corectă; în schimb, ele reprezintă susținere, satisfacție și confort oferite pentru a le crea un sentiment de siguranță. Avertismentele, atunci când sunt necesare, trebuie percepute ca o formă de redirecționare a anumitor comportamente, dar acest proces ar trebui să fie realizat într-un mod pozitiv și proactiv, susține David Bueno i Torrens.

Un exemplu ilustrativ este modul în care transmitem critica. O abordare negativă, cum ar fi „nu faci nimic bine”, este contraproductivă. În schimb, o redirecționare pozitivă ar putea suna astfel: „putem face asta mai bine”. Astfel, sugestia de a face mai bine este un îndemn la acțiune, și în timp ce recunoaștem că există loc pentru îmbunătățiri, subliniem în continuare faptul că suntem alături de ei, sprijinindu-i în procesul lor de învățare și dezvoltare. Acest tip de abordare contribuie la crearea unui mediu emoțional favorabil pentru dezvoltarea armonioasă a creierului copiilor.

Motivația intrinsecă: Cum să o faci să se nască la o vârstă fragedă?

Autorul subliniază în cartea sa că unul dintre aspectele cu adevărat semnificative pentru învățarea eficientă este motivația intrinsecă. Cum putem să o cultivăm și să o potrivim copiilor încă de la o vârstă fragedă?

Motivația intrinsecă este o componentă înnăscută a bagajului nostru biologic, încă din copilărie. Chiar de la o vârstă fragedă, copiii încep să se joace singuri și să exploreze mediul înconjurător. De îndată ce dobândesc capacitatea de a se târî, ei se aventurează în jur pentru a descoperi lumea și a-și testa propriile abilități. Este esențial să nu suprimăm această motivație intrinsecă, ci să o alimentăm și să o susținem, dându-le spațiu pentru a lua decizii.

Nu le vom permite să decidă totul sau nu le vom satisface mereu dorințele. Cu toate acestea, este important să le oferim oportunități și spații pentru a-și exprima și explora propria motivație intrinsecă. Autorul avertizează împotriva mutilării acestei motivații, care este încă prezentă în natura umană încă din copilărie. Aceasta se întâmplă atunci când îi supraveghem excesiv, îi direcționăm prea mult sau regizăm întregul lor joc. De asemenea, restricționarea timpului liber în timpul săptămânii poate limita posibilitatea lor de a descoperi cu adevărat ce îi pasionează.

Este important să găsim echilibrul între îndrumare și autonomie, oferindu-le copiilor șansa de a-și păstra și dezvolta motivația intrinsecă, care este esențială pentru învățarea lor eficientă și pentru descoperirea propriilor lor interese și pasiuni.

David Bueno i Torrens: Educația „trebuie să implice capacitatea de management emoțional”

SURSA FOTO: freepik.com @davit85

Emoțiile joacă un rol esențial în îmbunătățirea eficienței procesului de învățare. Desigur, putem absorbi cunoștințe fără să resimțim emoții, dar acest proces devine mult mai puțin eficient. De ce este atât de important acest aspect al managementului emoțional? Pentru că toate emoțiile nu sunt create egal: există stări care induc sentimente pozitive, precum curiozitatea și încrederea, și există emoții care generează disconfort, cum ar fi frica, mânia și dezgustul. Toate au relevanță atunci când sunt necesare și facilitează procesul de învățare.

De ce contează gestionarea emoțională? Deoarece învățarea într-un context de frică sau furie poate determina creierul să asocieze aceste experiențe cu senzații neplăcute, diminuând ulterior dorința de a continua să învățăm din cauza sentimentelor de disconfort asociate. Astfel, managementul emoțional devine important pentru a fi conștienți și pentru a orienta emoțiile spre stări precum curiozitatea și încrederea, care sprijină învățarea pe termen mediu și lung. A fi conștient de aceste aspecte emoționale ajută la menținerea motivației pentru a continua procesul de învățare.

Pot copiii și adolescenții să dezvolte o mentalitate de creștere? Cum îi putem ajuta noi, ca părinți, să-l încurajeze?

Desigur, tinerii pot dezvolta o mentalitate de creștere, susține David Bueno i Torrens. În unele cazuri, o mentalitate fixă poate fi influențată atât de factori genetici, cât și de experiențele din copilărie, unde motivația și curiozitatea lor au fost adesea descurajate prin expresii negative, cum ar fi „ce dezastru, nu faci nimic bine”. Acest tip de feedback poate determina retragerea treptată a copiilor și adolescenților în interiorul lor.

Cum îi putem sprijini în dezvoltarea unei mentalități de creștere? În primul rând, noi, ca părinți, suntem un model esențial. Dezvoltarea propriei noastre mentalități de creștere este primul pas pentru a oferi un exemplu pe care să îl urmeze. În al doilea rând, trebuie să-i ajutăm să înțeleagă că, cu efort și angajament - desigur, efortul este important - dar și cu un preț accesibil și satisfăcător, pot progresa și se pot motiva să își îmbunătățească abilitățile. Încurajarea lor să vadă efortul ca pe un mijloc de creștere și satisfacție reprezintă esența mentalității de creștere.

David Bueno i Torrens: Abia la vârsta de 6 ani se creează noi neuroni, iar după aceea se mai produc foarte puțini

Creierul produce noi neuroni până la vârsta de șase ani; la naștere, avem aproximativ 40% din totalul neuronilor pe care îi vom avea la maturitate. Această limitare se datorează necesității de a se potrivi prin canalul de naștere al mamei și, prin urmare, nu este necesar să încercăm să creăm mai mulți neuroni în această perioadă.

Cu toate acestea, numărul absolut de neuroni nu este esențial în sine; mai importantă este capacitatea lor de a forma conexiuni între ei. Cu cât există mai multe conexiuni, cu atât creierul devine mai plastic, având o capacitate mai mare de a învăța. Prin urmare, ceea ce putem face este să oferim mediul adecvat pentru a încuraja această plasticitate neuronală și formarea de noi conexiuni.

Nu este vorba de a crea mai mulți neuroni, ci de a furniza medii bogate în experiențe stimulatoare, dar nu excesive, pentru a valorifica plasticitatea creierului și a promova realizarea de noi conexiuni. Astfel, vom contribui la dezvoltarea inteligenței copiilor într-un mod eficient și echilibrat.

Genetica determină inteligența unui copil?

Genetica joacă un rol semnificativ în influențarea inteligenței la toate persoanele, indiferent de sex. Totuși, este important să subliniem că genetica nu determină, ci influențează inteligența. Există oameni care au o predispoziție genetică pentru diverse trăsături mentale sau cognitive, cum ar fi inteligența, creativitatea, empatia și capacitatea de raționare.

Un aspect esențial este că, deoarece nu putem modifica genele, care sunt parte integrantă a diversității umane incredibile, este important să ne concentrăm pe ceea ce putem controla. Indiferent de moștenirea genetică, avem întotdeauna posibilitatea de a dezvolta și îmbunătăți diferite trăsături printr-un sistem educațional, o familie și un mediu social care le stimulează. Este important să fim atenți, deoarece aceste caracteristici pot fi și mutilate într-un mediu sau sistem educațional care merge în direcția opusă.

De exemplu, o persoană cu o predispoziție genetică redusă pentru creativitate, dar care este stimulată și încurajată să lucreze la aceasta, poate dezvolta un nivel ridicat de creativitate. În schimb, cineva cu o predispoziție genetică mai mare poate vedea această trăsătură limitată dacă nu este încurajat să își exploreze potențialul. Aceeași logică se aplică și în cazul inteligenței sau altor caracteristici mentale.

Ceea ce se trăiește în copilărie determină mentalitatea și personalitatea adultului?

SURSA FOTO: freepik.com @maxlupascu

Experiențele din copilărie au o influență semnificativă asupra mentalității și personalității adulte, dar nu le determină în mod absolut, deoarece creierul rămâne plastic. Plasticitatea cerebrală ne oferă posibilitatea de a schimba și ajusta aspecte ale mentalității și personalității pe parcursul vieții. Aceasta reprezintă frumusețea mentalității de creștere și a opusului său, mentalității fixe, oferind oportunități continue pentru dezvoltare și evoluție.

Persoanele cu o mentalitate de creștere manifestă un optimism crescut și sunt mai apte să-și găsească motivațiile intrinseci. Această atitudine energizează creierul, sporind eficiența în îndeplinirea sarcinilor și facilitând abordarea cu încredere a noilor provocări și opțiuni. Motivația intrinsecă și optimismul contribuie, de asemenea, la creșterea nivelului de bunăstare, oferind un sentiment subiectiv de confort cu sine și cu mediul înconjurător. Aceste beneficii aduc, în mod evident, îmbunătățiri semnificative în calitatea vieții.

Care este factorul determinant care nu poate lipsi pentru a educa creierul unui copil și al unui adolescent?

Dacă ar trebui să identificăm un factor esențial care nu ar trebui să lipsească în educația copiilor și adolescenților, aș spune că este sprijinul emoțional care nu este supraprotector. Subliniez, NU supraprotector. Acest aspect nu implică nici abandonul sau ignorarea, lăsându-i pe copii să se descurce singuri, nici o supraprotecție, făcând totul pentru ei. În schimb, reprezintă acel sprijin emoțional care îi ajută să-și dezvolte abilitățile de gestionare a propriei minti, a caracterului și a stresului care apare ocazional. Acest sprijin emoțional care nu este supraprotector se impune pentru mine ca fiind factorul cel mai important în procesul educativ.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.