„Ador ideea voastră!” Soluția genială a unor părinți divorțați: Copiii nu au mai fost nevoiți niciodată să-și facă bagajele! Victimele divorțului, auzite în sfârșit
În jurul vârstei de 6-9 luni, bebelușii încep să dezvolte ceea ce psihologii numesc „angoasa separării” .
Aceasta este o etapă normală în dezvoltarea lor, în care copilul devine conștient că mama poate fi absentă și că această absență nu este imediat reversibilă.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Citește și Urania Cremene: „Copiii măsoară iubirea în timp. Cinci minute pot face o diferență uriașă”
Lipsa noțiunii de timp face ca fiecare plecare să fie percepută ca o posibilă pierdere definitivă, generând anxietate și neliniște, potrivit naitreetgrandir.com.
De asemenea, în această perioadă, bebelușul începe să distingă între persoane familiare și străine, manifestând o preferință clară pentru prezența mamei sau a persoanei care îl îngrijește cel mai des. Această preferință este un semn al formării unui atașament securizant, esențial pentru dezvoltarea emoțională ulterioară.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Separările prelungite, mai ales în primul an de viață, pot avea un impact semnificativ asupra stării emoționale a bebelușului.
Conform specialiștilor, absența mamei pentru perioade îndelungate poate fi percepută de copil ca un abandon, ceea ce poate duce la manifestări precum plâns intens, agitație, dificultăți de somn sau de alimentație.
Este important de menționat că, deși bebelușul nu „uită” mama, capacitatea sa de a înțelege și de a procesa absența este limitată.
Astfel, prezența constantă și predictibilă a mamei sau a unei alte figuri de atașament stabile este foarte importantă pentru a-i oferi copilului un sentiment de siguranță.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Menținerea rutinei: Stabilirea unor rutine zilnice oferă copilului predictibilitate și confort.
Obiecte de tranziție: Un obiect familiar, cum ar fi o păturică sau un pluș, poate ajuta copilul să se simtă conectat cu mama în absența acesteia.
Comunicare simplă: Chiar dacă bebelușul nu înțelege cuvintele, tonul calm și asigurările verbale pot avea un efect liniștitor.
Adaptare graduală: În cazul în care separările sunt inevitabile, este recomandat ca acestea să fie introduse treptat, permițând copilului să se obișnuiască cu noile circumstanțe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Furia este o emoție naturală, cu care ne confruntăm cu...
Prima zi de școală este adesea prezentată ca un moment...