Nu distrugeți creșterea copilului pentru liniștea voastră de moment! Apelul psihologului Daniela Gavankar către părinții care fac totul în locul celor mici / VIDEO
Despre mecanismele nevăzute care stau în spatele comportamentului mamei „elicopter”, acea mamă care protejează excesiv, care intervine constant, care nu lasă copilul „nici să sufle” de frică să nu greșească, a vorbit psihologul și profesorul universitar Daniela Gavankar, mentor pentru psihologi și coach, în cadrul Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @user11281918
„Multă frică, multă anxietate, multă nevoie de control. Aici este vorba de o mamă care încă nu a înțeles că un copil nu este totuși atât de fragil, copilul nu e din plastilină, nu se poate dărâma așa foarte ușor”, explică Daniela Gavankar.
Femeia care trăiește cu gândul că orice pas greșit al copilului ar putea fi un pericol, că o căzătură îi poate ruina încrederea sau că un „nu” rostit de alt copil i-ar putea frânge sufletul, nu e o mamă mai atentă. Este o mamă care suferă ea însăși de anxietate, de lipsă de încredere în propriile forțe și, indirect, în cele ale copilului.
„Eu cred că noi, oamenii, ar trebui să înțelegem că un copil, din momentul în care se naște, el își dorește să fie bun, să reușească, să învețe lucruri, să exploreze, să cunoască. Asta este viața unui copil”, subliniază psihologul.
Dar de prea multe ori adulții, în special părinții, intervin brutal în acest proces natural. Încep cu gesturi aparent nevinovate.
„De multe ori, nici nu ne dăm seama. Dacă-i spui unei mame: tu nu ai încredere în copilul tău? Îți va spune: cum? Eu am încredere în el, copilul meu e cel mai bun. Dar, de fapt, nu-l las să se încalțe singur, nu-l las la groapa cu nisip, nu-l las să se dea pe tobogan.
Acolo se vede faptul că ea nu are încredere. Nici în ea ca mamă, nici în copil, și toate fricile astea una peste alta determină această hiperprotecție. Ea e acolo să nu cumva să pățească copilul ceva sau să întâmpine o dificultate”, mai spune Daniela Gavankar.
SURSA FOTO: freepik.com @dusanpetkovic
„Noi ca părinți ar trebui să știm următorul lucru: când eu fac în locul copilului meu, când îl ajut, sunt acolo și fac în locul lui, practic, eu, ca om, lucrez și mai mult la mine și la abilitățile mele și cred despre mine că sunt foarte bun, colț cu perfecțiunea”, explică Daniela Gavankar.
Uneori, nevoia de a fi părintele ideal ne face să căutăm validare prin perfecțiunea copilului, dar nu a lui, ci a comportamentului „bine crescut”, „curat”, „fără greșeli”, care reflectă imaginea noastră ca părinți.
„Dar, de fiecare dată când eu fac, îi iau copilului meu șansa ca el să învețe o abilitate de viață”, mai spune experta.
Psihologul povestește o scenă pe care a trăit-o și care spune mai mult decât zeci de teorii.
„Dau un exemplu, că am văzut o scenă. Un copil trebuia să treacă pe sub o bară ca să ajungă pe partea cealaltă. Și mama n-a vrut să-l lase și s-a dus lângă el și i-a explicat în toate felurile ce să facă, cum să facă, că e periculos pe-acolo.
Stăteam și mă gândeam. Nu era în niciun caz periculos, copilul pur și simplu trebuia să treacă pe sub o bară, dar în momentul în care lași copilul să treacă de un obstacol, practic el își antrenează motricitatea, atenția, coordonarea, rezolvarea de probleme, secvențialitate, cauzalitate. El pune în ordine toate aceste procese și se dezvoltă copilul printr-un simplu trecut de un obstacol și o rezolvare de probleme”, povestește Daniela Gavankar.
Fiecare moment în care părintele intervine grăbit, din anxietate, „să nu pățească ceva”, este, de fapt, un „nu” spus maturizării copilului.
„Noi nu ne gândim că le luăm șansa copiilor de a dezvolta toate aceste abilități făcând repede în locul lor”, mai subliniază Daniela Gavankar.
Dacă vrem copii care să se descurce singuri, să nu cedeze la prima greșeală, să nu intre în panică în fața unui refuz, atunci trebuie să începem nu cu ei, ci cu noi.
Cu fricile noastre, cu nevoia noastră de control, cu anxietatea noastră, cu perfecționismul nostru. Și, mai ales, cu întrebarea: „Oare eu îl las să devină ceea ce e menit să fie? Sau încerc să-l țin într-o bulă care să mă liniștească pe mine?”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.