Se spune că cicălirea este ca o prăpastie în care ușor poți cădea, iar apoi să te chinui să te eliberezi. Însă, în final, această obișnuință rareori își găsește rostul în a ajuta pe cineva. Imaginează-ți că încerci să-ți motivezi copilul să-și facă ordine în cameră, chiar și după ce l-ai rugat de nenumărate ori. Rezultatul? Frustrare de ambele părți și un climat tensionat în casă. Dar ce-ar fi dacă copiii ar deveni auto-motivați? Cum putem, în calitate de părinți, să contribuim la această transformare sau este automotivația ceva ce vine odată cu nașterea?

Spre norocul nostru, există modalități prin care putem sprijini dezvoltarea acestei abilități importante în copiii noștri. Încurajându-le curiozitatea, perseverența și optimismul, putem stârni în ei flacăra automotivației nu doar în a-și face ordine în cameră, ci și în a se implica pasionat în activități precum hobby-uri, școală, sport sau orice alt domeniu de interes.

Richelle Whittaker, expert în psihologia educațională și consiliere parentală, înțelege frustrările pe care le întâmpină părinții în această călătorie și îi încurajează să privească automotivația ca pe o trăsătură înrădăcinată într-o stima de sine pozitivă. „Copiii automotivați au acea convingere fundamentală că pot aborda cu succes provocări dificile sau sarcini aparent neplăcute, chiar dacă la început se lovesc de obstacole”, dezvăluie ea.

Citește și „FOMO”, un nou sindrom legat de rețelele sociale care afectează mai mult adolescenții. Psihologii atrag atenția părinților: „Are un impact devastator!”

Lăsați-i să ajute, chiar și atunci când nu este cazul

În goana noastră zilnică, adesea ne grăbim să finalizăm sarcinile casnice cât mai repede posibil, iar ideea de a-i implica pe cei mici pare adesea a fi contraproductivă. Cu toate acestea, a lăsa copiii să participe la treburile gospodăriei nu numai că prelungește durata sarcinilor, dar și semnalează o investiție valoroasă în dezvoltarea lor. Așadar, chiar dacă aspirarea podelei poate aduce cu sine mici pete sau dacă aluatul de prăjituri se poate transforma într-o explozie de făină, dorința lor de a ajuta aduce cu ea o sclipire de inițiativă esențială pentru a-i transforma în adulți auto-motivați.

Richelle Whittaker subliniază: „Atunci când copiii au vârsta de 5 sau 6 ani, entuziasmul lor pentru a se implica în treburi este evident. Iar când le acordăm această oportunitate, îi ajutăm să simtă că au o contribuție valoroasă la viața familiei noastre”. Gesturile mici de recunoaștere, cum ar fi mulțumirile sau evidențierea efortului lor în fața celorlalți membri ai familiei, aduc cu sine un sentiment profund de satisfacție și încurajează dorința lor de a continua să se implice.

Pe de altă parte, refuzul brusc al ofertei unui copil de a ajuta poate afecta stima de sine și poate descuraja inițiativa lor viitoare. Prin urmare, a accepta ajutorul chiar și pentru o parte a sarcinii, a recunoaște cu amabilitate oferta lor chiar dacă nu o preluăm imediat sau promisiunea că vor avea o altă șansă de a ajuta în viitor reprezintă abordări care atenuează impactul negativ și mențin încrederea lor chiar și în situațiile în care rapiditatea este esențială.

Vezi și Obiceiurile proaste pe care copilul le ia de la părinți. Fără să ne dăm seama, micuții integrează aceste gesturi în propriul lor sistem de valori

Afirmați-le interesele

SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh

Într-un peisaj plin de provocări și îndemnuri, găsirea modalităților de a motiva copiii poate părea o misiune dificilă. Totuși, secretul constă în a recunoaște și a susține pasiunile lor intrinseci - adesea, acestea nu sunt neapărat activitățile pe care părinții le-ar considera productive sau necesare.

Richelle Whittaker subliniază importanța identificării activităților care îi captivează pe copii și încurajează aceste experiențe. „A construi un capital relațional puternic este cheia pentru a hrăni capacitatea lor de auto-motivare. Aceasta se rezumă la construirea de relații autentice. Când participăm la activitățile pe care ei le apreciază, demonstrăm că suntem cu adevărat interesați de lucrurile care îi pasionează și le arătăm că suntem deschiși să învățăm de la ei.”

De asemenea, nu subestima valoarea pe care o are pentru copii să te vadă luptându-te cu o activitate, dar să continui să o abordezi cu hotărâre. Whittaker a observat cum propriul angajament și perseverență au avut un impact pozitiv în relația cu proprii săi copii atunci când a început să se implice în jocuri video, chiar dacă aceasta nu era o preocupare inițială.

„Am explorat lumea Minecraft alături de copiii mei, deși nu înțelegeam în totalitate. Acest lucru a deschis uși pentru conversații profunde”, împărtășește ea. „Discuțiile au evoluat deseori către subiecte diverse, permițându-mi să învăț mai multe despre pasiunile și interesele lor, sau să descopăr aspecte ale vieții lor. În esență, aceasta a creat o conexiune profundă și a facilitat explorarea unor subiecte variate, contribuind la consolidarea structurii familiale”.

Încurajați efortul și inițiativa

Pe lângă legătura strânsă și încrederea construită prin interacțiunea afectivă, o metodă clasică și eficientă de a încuraja dezvoltarea copiilor auto-motivați este utilizarea unor recompense adecvate. Diverse opțiuni, de la mici răsfățuri dulci până la timp petrecut pe dispozitive electronice sau chiar recompense financiare, pot fi adaptate nevoilor și valorilor fiecărei familii în parte.

Totuși, secretul constă în a se axa pe recompensele care încurajează efortul, inițiativa și perseverența, nu doar pe realizarea sarcinilor. Această abordare necesită claritate în comunicarea așteptărilor și poate fi chiar util să se exemplifice nivelul de îndeplinire dorit pentru a obține o recompensă. Motivul este simplu: atât copiii, cât și părinții pot avea perspective diferite cu privire la gradul de ordine necesar în cameră sau la cât de bine trebuie să fie făcută o anumită sarcină pentru a fi considerată completă.

„Într-o primă fază, recompensele externe pot constitui o motivație eficientă, mai ales atunci când sarcina nu este în mod natural atractivă pentru copil. Scopul este ca, în timp, inițiativa și finalizarea sarcinilor să devină aproape un obicei, la fel cum o memorie musculară se dezvoltă pentru a iniția și finaliza sarcini pe cont propriu. Însă este important să nu folosim recompensele ca modalitate de a compensa pentru amintirea frecventă”, susține Whittaker.

Totuși, nu uitați că nu este neapărat necesar ca copiii să inițieze sarcinile pe cont propriu. Pentru cei mici, liste de sarcini și alte suporturi vizuale pot fi eficiente, în timp ce pentru cei mai mari, învățarea utilizării memento-urilor pe dispozitive electronice poate fi de mare ajutor. Dat fiind că mulți dintre noi au tendința de a uita, dezvoltarea abilităților de a folosi aceste instrumente poate reprezenta cheia pentru a deschide calea inițiativei și auto-motivației.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.