Vezi versiune Desktop
De ce copiii noștri își pierd motivația la școală? Oana Moraru explică cele 3 mari cauze: „Acestea sunt clasele când mulți copii încep să creadă că nu sunt suficient de deștepți”
Dragoș Pătraru atrage atenția în podcastul său „Starea Nației” asupra rigidității școlii românești: „Aici greșim foarte mult. Problemele din școală sunt fixe și de multe ori au un singur răspuns, o singură soluție. Și școala te învață: ai această problemă, iată ce să faci, la pregătirea asta particulară cu toți copiii pentru Capacitate, pentru Bacalaureat, o întreagă industrie, o nebunie.
Îs profesori care câștigă 10.000 - 15.000 de euro pe lună doar din chestia asta - puțini, adevărat, față de câți profesori sunt. Dar doar despre asta e vorba: dacă îți pică asta, faci asta și astea sunt soluțiile.
Dacă i-ai scos pe copii din treaba asta, nu mai rămâne nimic”.
Această goană după note și soluții prestabilite are un impact negativ asupra elevilor. Pătraru povestește despre propria sa fiică:
„Fiica mea a venit la mine în clasa a IX-a și mi-a zis: «tată, eu nu mai știu absolut nimic, pentru că totul a fost să rezolv acele probleme». (...) Dar astea sunt lucruri care nu se discută pur și simplu”.
Constantin Lomaca, profesor de științe, șef de catedră și director de curriculum în Australia, în prezent coordonator al Departamentului de Știință la Franconian International School din Erlangen, Germania, confirmă această realitate:
„Nu prea se discută pentru că trebuie să schimbe complet paradigma existențialistă a învățământului românesc. Paradigma din România sunt examenele. Întotdeauna ierarhie, examene, intrat, numai despre asta... 80% din discuții numai despre asta sunt: notele de la Evaluarea Națională, Bacalaureatul, numai note.
Am căutat. Sunt aproape sigur că este singura țară care are un examen cu miză mare în timpul învățământului obligatoriu. Învățământul obligatoriu nu se termină la sfârșitul clasei a VIII-a. Ori, școlile, oriunde te duci, începând de prin clasa a VII-a, nici nu mai contează ce fac la Biologie, la Geografie și așa mai departe, numai la Matematică și Limba Română că acolo se dă examen.
Cei de sus (n.r. - conducerea Ministerului Educației) vin și spun: «n-ai avut atâtea note». Ministerul fugărește Inspectoratele, Inspectoratele îi fugăresc pe directori, directorii normal că se duc la profesori: «n-ai avut atâtea note, trebuie să creștem numărul de note peste nu știu cât». Și numai la astea două examene fără să ia în cosiderare alte variabile”.
Dragoș Pătraru ridică o altă problemă majoră:
„Cât de nocive sunt notele? (...) La noi e croită educația: competiție, comparație - părinții sunt foarte încântați când copilul lor ia 10 iar ceilalți iau 4, e foarte important ca ceilalți să ia 4 pentru că dacă iau toți 10... - și elevii nu acumulează cunoaștere, ci au o cursă permanentă pentru note”.
Astfel, elevii nu mai văd educația ca pe un proces de învățare, ci ca pe o cursă pentru note.
Prof. Constantin Lomaca consideră că sistemul poate fi reformat, dar nu complet schimbat:
„Asta se poate redresa, nu complet schimba. Notele au relevanță, mai ales cu cât te apropii de anii terminali pentru că momentan nu există sistem mai bun de intrare la facultate. Până nu se va intra la facultăți pe bază de anumite portofolii sau cu examene separate ale facultăților nu cred că se va schimba. Asta e prin toată lumea (...)
La primar în România sunt calificative. Eu cred că ăsta e un compromis bun că se înțelege ce înseamnă Bine, Foarte Bine. Ca să treci mai departe trebuie să înțelegi ce semnificație are nota. În România nu se raportează și semnificația notei. Adică dacă ai 7, înseamnă că ești bun la a, b, c, d.
Îi dai notă, că trebuie să ai idee unde te afli, dar și semnificația notei trebuie”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
