Somnambulismul nu este o boală, ci un fenomen care se poate întâmpla la orice vârstă, chiar dacă este mai frecvent întâlnit la copii și pubertate. Nu este nevoie de terapii și nu trebuie făcut nimic, cu excepția faptului în care copilul nu este la riscul de a se răni.

Somnambulismul este considerat o parasomnie, adică unul dintre fenomenele legate de somn, cum ar fi vorbitul în timpul somnului, bruxismul (adică scrâșnirea dinților) sau pavor nocturnus.

Poate să apară la orice vârstă, chiar dacă debutul apare mai frecvent în copilărie. Se constată adesea o predispoziție genetică, de aceea se întâmplă ca mai mulți membri din cadrul aceleiași familii să fie afectați. 

Cum se manifestă somnambulismul

Somnambulismul apare în cea mai profundă fază a somnului. Se caracterizează printr-o aparentă trezire, prin care subiectul se ridică din pat și se mișcă prin cameră.

Dacă este vorba de mediul său, pe care îl cunoaște bine, copilul se mișcă corespunzător. Deseori părăsește camera, aprinde luminile, merge prin casă și apoi întoarce în pat exact de unde s-a ridicat.

Totul, în timp ce continuă să doarmă liniștit, deoarece se află într-o fază de somn profund. De aceea nu răspunde dacă îl sună părinții și nu se trezește, decât dacă se lovește de ceva și se rănește, ceea ce se poate întâmpla dacă se află într-un mediu nou, cum ar fi o cameră de hotel. Dimineața, copilul nu păstrează nicio amintire despre ceea ce s-a întâmplat.

Cauzele somnambulismului

Contrar a ceea ce se credea cândva, nu există probleme psihologice sau psihiatrice la baza somnambulismului, dar există o întâlnire între predispoziția genetică și unii factori declanșatori care pot perturba somnul: episoadele se pot întâmpla, de exemplu, dacă copilul este deosebit de obosit, dacă are febră și este tratat cu un medicament antipiretic, care poate interfera cu somnul.

Pe scurt, somnambulismul nu trebuie considerat o boală, ci un fenomen care se poate întâmpla oricui, chiar și o singură dată în viață.

Cum să vă comportați

A vedea un somnambul poate fi puțin deranjant, dar cea mai bună atitudine este să vă păstrați calmul: dacă legenda conform căreia trezirea unui somnambul ar putea fi periculoasă este complet nefondată, este și adevărat că nu este nevoie să-l treziți, decât dacă există un pericol de accidentare. Urmăriți-l cu atenție până acesta se va întoarce în pat.

Așadar, tocmai pentru că nu este o boală, somnambulismul nu trebuie tratat, nici inhibat, ci doar supravegheat.

Chiar dacă nu este o patologie, merită întotdeauna raportarea fenomenului la medic pediatru, pentru a distinge parasomniile de alte fenomene mai puțin clare, precum crizele de epilepsie.

Este bine să descrieți în detaliu comportamentul copilului și momentul în care apare episodul său, și mai bine, să filmați ce se întâmplă cu un telefon mobil, astfel încât medicul pediatru să poată înțelege mai bine situația.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.