Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Oamenilor le place să-i clasifice pe alții în diferite categorii. De exemplu, a eticheta pe cineva ca fiind sociabil sau rezervat, energic sau calm. Acest lucru ne oferă un sentiment de ordine și control asupra mediului nostru. Cu toate acestea, aceste etichete pot limita posibilitățile, mai ales dacă ne sunt atribuite încă din copilărie.
În acest articol vă vom spune ce sunt gândirea convergentă și divergentă și de ce este importantă stimularea ambelor forme de gândire la copii.
Gândiți-vă o clipă la copilul dvs.: credeți că este o persoană logică și puternic capabilă să folosească rațiunea? Sau, dimpotrivă, îl considerați creativ și neconvențional? În realitate, însă, un copil nu trebuie să întruchipeze nici una dintre aceste categorii și poate învăța să le folosească pe ambele în avantajul său în contexte diferite.
Foto: Vlada Karpocich/ Pexels
Când vorbim despre gândire, ne referim la acel set de funcții cognitive care ne permit să înțelegem, să analizăm, să rezolvăm probleme sau să luăm decizii. Deși poate nu pare, înveți și să gândești, iar copiii acordă atenție oamenilor din jurul lor și instrucțiunilor pe care le primesc pentru a face acest lucru. Acum, ești conștient de ce tip de gândire promovezi cu exemplul tău și îndrumările tale?
Gândirea convergentă este gândirea liniară, logică și structurată. Face parte din ceea ce este deja cunoscut, date care sunt deja cunoscute și moduri de a face lucruri care au fost învățate înainte. Este, de exemplu, ceea ce îi învățăm pe copii să facă adunări sau scăderi sau să completeze un puzzle de cuvinte încrucișate.
Pe de altă parte, gândirea divergentă este creativă, haotică și inovatoare. Te îndeamnă să-ți imaginezi, să faci diferite asocieri de date și să ajungi la concluzii multiple și diferite. De exemplu, este foarte util pentru rezolvarea puzzle-urilor, crearea unei coregrafii sau construirea unei jucării cu piese sau elemente care au o altă utilizare.
Fiecare dintre ele este utilă în contexte diferite și în scopuri diferite. Unul se bazează în mod eminamente pe rațiune și logică, în timp ce celălalt pledează pentru creativitate și originalitate.
Foto: Aleksandra Gray/ Pexels
Părinții, educatorii și alți adulți grijulii sunt cei care au responsabilitatea de a-i învăța pe copii să gândească. Dar ce fel de gândire promovăm? Pentru a răspunde la această întrebare ne putem uita la rezultatele unui studiu interesant.
În 1968, George Land și Beth Jarman au făcut o serie de studii care au evaluat creativitatea unui grup de copii pe măsură ce creșteau.
Când acești minori aveau 5 ani, li s-a pus o întrebare simplă: „La câte utilizări posibile vă puteți gândi pentru o clemă sau un ac de siguranță?” Pe baza răspunsurilor lor, participanții au fost evaluați ca fiind mai mult sau mai puțin pricepuți la gândirea divergentă. Lucrul surprinzător a fost că, la 5 ani, 98% dintre copii au fost catalogați drept genii în acest sens. Cu toate acestea, la 10 ani, doar 30% și-au păstrat capacitatea și, la 15 ani, doar 12%.
Ce s-a întâmplat cu creativitatea, ingeniozitatea și originalitatea acestor copii? Pur și simplu, au fost educați și se aflau într-un sistem care, și astăzi, preponderează gândirea convergentă și ignoră gândirea divergentă.
Cu alte cuvinte, părinții și școlile suprimă adesea inovația copiilor și încearcă să-i adapteze la gândirea logică și secvențială.
Foto: Monstera Production/ Pexels
Această tendință nu se datorează unei rea intenții a adulților, ci trecutului istoric care ne precede. În era industrială, în care locurile de muncă erau de rutină și structurate, gândirea convergentă era cea mai utilă. Cu toate acestea, astăzi copiii noștri fac parte dintr-o lume în schimbare și incertă, așa că lumea muncii va necesita gândire critică, ingeniozitate, inovație și viziune dincolo de convențional.
De acasă și de la școli putem ajuta să-i învățăm pe copii cum să dezvolte și să folosească ambele tipuri de gândire.Gândirea convergentă este stimulată de activități precum rezolvarea de probleme de matematică, jocul de șah, jocuri de societate sau construirea de modele.
Gândirea divergentă, pe de altă parte, este îmbunătățită prin crearea de picturi și desene, coregrafii și cântece, povești și povești imaginare. Tot ceea ce presupune să-ți lași mintea să zboare, fără a te lipi de o structură și a te deschide către toate posibilitățile. Interesante pot fi și ghicitori și jocuri de cuvinte, brainstorming, dezbateri sau meșteșuguri care presupun oferirea unei noi utilizări unui obiect deja cunoscut.
În orice caz, idealul este de a genera un echilibru între ambele tipuri de gândire. Acest lucru le arată copiilor că ambele sunt utile și pot fi folosite oricând au nevoie de ele. Cu toate acestea, deoarece școlile tind să se concentreze mai mult pe promovarea gândirii logice, poate că acasă aceasta poate fi susținută prin furnizarea unui plus de imaginație și inovație.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
