Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
De la naștere până în adolescență, creierul copilului este într-o continuă evoluție. În această perioadă, se generează numeroase sinapse neuronale datorită învățării, iar plasticitatea neuronală – capacitatea creierului de a se reorganiza și de a forma noi conexiuni pentru a se adapta la mediul înconjurător – este intens exersată.
În acești ani, un proces important are loc în creierul copilului, permițând reorganizarea structurii sinaptice și optimizarea procesării informațiilor: tăierea sinaptică sau tăierea regulatorie.
În primii ani de viață, creierul unui sugar creează noi sinapse cu o viteză uimitoare, ajungând până la 40.000 de conexiuni neuronale pe secundă, notează specialiștii de la Ser Padres. Acest proces rapid îi permite copilului să învețe despre mediul său și să dobândească noi cunoștințe cu mare viteză.
Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trece, multe dintre aceste învățături nu mai sunt utile. Astfel, creierul copilului ajunge să mențină multe sinapse care nu sunt necesare, ceea ce poate încetini procesarea informațiilor.
Pentru a preveni acest lucru și pentru a asigura o prelucrare eficientă a informațiilor, are loc tăierea sinaptică. Acest proces elimină cele mai slabe conexiuni dintre neuroni, create în primii ani de viață.
Practic, tăierea sinaptică este un mecanism de reglementare care asigură o organizare sinaptică mai eficientă, eliminând structurile sinaptice inutile din creier și crescând suprafața de recepție a neurotransmițătorilor.
De obicei, tăierea sinaptică începe în jurul celui de-al doilea an de viață și se extinde până la sfârșitul adolescenței. Tunderea în zonele cortexului responsabile de percepția vizuală și auditivă se finalizează de obicei în jurul vârstei de 4-6 ani.
În schimb, tăierea sinapselor implicate în funcțiile superioare, cum ar fi controlul inhibitor și autoreglarea emoțională, continuă până în primii ani de tinerețe.
Până atunci, tăierea sinaptică poate reduce numărul de sinapse din creier cu 30-40%. Aceasta înseamnă că copilul poate pierde unele dintre abilitățile sau cunoștințele pe care le-a dobândit în copilărie și pe care nu le mai folosește.
În locul sinapselor eliminate, se vor forma noi conexiuni, corespunzătoare noilor abilități pe care le dezvoltă.
Tăierea sinaptică este la fel de importantă pentru dezvoltarea creierului ca și crearea de noi conexiuni. Prin eliminarea sinapselor neutilizate, cele mai importante structuri neuronale sunt întărite, lăsând loc pentru formarea de noi conexiuni.
Pe lângă importanța sa anatomică, tăierea sinaptică aduce numeroase beneficii pentru dezvoltarea cognitivă, emoțională și comportamentală a copiilor.
Tăierea sinaptică optimizează funcționarea structurii neuronale. Prin eliminarea conexiunilor inutile, se consolidează o rețea cerebrală mai eficientă, care facilitează crearea de noi sinapse.
Pe măsură ce creierul elimină sinapsele neutilizate, se face loc pentru formarea de noi conexiuni care ajută copilul să se adapteze mai ușor la mediul său. Un studiu realizat la Harvard Medical School a evidențiat această capacitate adaptivă a creierului.
Experții consideră tăierea sinaptică un proces de maturizare în care se consolidează conexiunile cerebrale și funcțiile cognitive esențiale la copii.
Tăierea substanței cenușii în cortexul cerebral este asociată cu o dezvoltare mai avansată a funcțiilor precum memoria, controlul atențional și concentrarea. Acest proces este legat de dobândirea rapidă de abilități și cunoștințe până la sfârșitul adolescenței.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
