Un psiholog ne ajută să identificăm „violența invizibilă” și mesajele pe care le primesc copiii expuși acestui tip de acțiuni: Identificarea lor, primul pas către schimbare / FOTO: pexels.com @Antoni Shkraba

Beatriz Cazurro ne provoacă să ne gândim la tipul de legătură pe care vrem să-l avem cu cei mici. Cum dorim să ne manifestăm autoritatea în calitate de părinți? Ce nivel de securitate dorim să oferim prin intermediul relației cu copilul nostru? Aceste întrebări devin esențiale pentru că noi suntem modelele de autoritate pentru copiii noștri.

Psihologul copil Beatriz Cazurro subliniază importanța reflectării asupra acestor aspecte, remarcând că orice abuz asupra puterii pe care o avem în calitate de părinți reprezintă o formă de violență. Ea avertizează că orice acțiune care implică exercitarea autorității fără respect este violentă, subliniind că „orice lucru care nu este un tratament bun este abuz”.

Este imperios să fim conștienți de modul în care ne folosim de autoritatea noastră parentală și să ne asigurăm că fiecare interacțiune cu copiii noștri este bazată pe respect reciproc. Astfel, construim relații sănătoase și sigure, oferindu-le celor mici un mediu în care se simt protejați și iubiți.

Identificarea lor reprezintă primul pas către schimbare

În cartea sa intitulată „The Children Were, the Parents We Are”, autorul definește violența în copilărie ca fiind orice acțiune sau omisiune non-accidentală care nu reușește să satisfacă nevoile fizice și socio-emoționale ale copiilor: „aceste comportamente au o probabilitate mare de a provoca daune sănătății emoționale și dezvoltării celor mici”.

Înțelegerea și abordarea nevoilor emoționale și fizice ale copiilor într-un mod non-violent sunt esențiale, deoarece modul în care interacționăm cu aceștia încă din primele luni configurează o amprentă cerebrală ce influențează conștient sau inconștient percepțiile lor despre valoare și încrederea în ceilalți și în lume.

Această abordare are un impact direct asupra relaționării, sentimentelor, comportamentelor și proceselor cognitive ale copiilor pe termen lung, inclusiv asupra atenției și memoriei. Este important să înțelegem conceptul de violență, mai ales în cazul violenței psihologice și neglijării emoționale, care deseori rămân necunoscute. Adesea, nu suntem conștienți de impactul enorm pe care acestea îl au și de importanța lor, echivalente cu violența fizică.

Violențele invizibile, precum pedepsele, amenințările sau supraprotecția, sunt utilizate frecvent în multe familii și domenii, inclusiv în educație sau în instituțiile care lucrează cu copiii, cum ar fi metoda scaunului de gândire.

Recunoașterea acestor violențe invizibile este importantă pentru a ne da seama dacă le utilizăm, de obicei din cauza experiențelor noastre din copilărie. Identificarea lor reprezintă primul pas către schimbare. Prin explicațiile oferite de Beatriz Cazurro, avem oportunitatea de a înțelege ce mesaje interpretează un copil atunci când este expus acestui tip de acțiuni. Este esențial să fim conștienți de aceste aspecte pentru a contribui la dezvoltarea unui mediu în care copiii se simt în siguranță și iubiți.

Cum să identifici violența invizibilă împotriva copiilor

Într-o societate în care anumite forme de disciplină tradițională sunt încă promovate și normalizate, este esențial să ne îndreptăm atenția spre violența invizibilă, acțiuni care, deși nu sunt fizice, pot avea un impact semnificativ asupra copiilor. De la lovituri până la amenințări subtile, psihologul ne avertizează asupra acestor comportamente care pot afecta sănătatea emoțională și dezvoltarea celor mici.

Pedeapsa fizică: De la o palmă la alte forme de violență fizică, aceste acțiuni pot lăsa urme adânci în mintea copiilor. Normalizarea acestor comportamente trebuie revizuită, deoarece mesajele transmise pot fi dăunătoare. Este esențial să ne oprim și să reflectăm la moștenirea violenței pe care o transmitem generațiilor viitoare.

Amenințarea: Informarea copiilor despre posibile vătămări în cazul nerespectării cerințelor este o formă de amenințare care nu poate fi justificată prin respect sau educație. Astfel de acțiuni generează frică și pot afecta încrederea copiilor în ceilalți și în sine.

Șantajul: Prin presarea copiilor să respecte dorințele noastre, îi siliăm să cedeze împotriva nevoilor lor. Mesajul transmis este că adaptarea la ceea ce dorim noi este mai importantă decât propriile lor sentimente sau nevoi.

Umilirea: Orice formă de insultă sau etichetă menită să-i facă pe copii să se simtă inadecvați constituie o formă de violență invizibilă. Mesajele negative pot afecta profund stima de sine și identitatea copiilor.

Premiul (șantaj mascat): Folosirea recompenselor repetate pentru a controla comportamentul copiilor este o formă subtilă de violență. Aceasta poate împiedica dezvoltarea lor și îi poate face să acționeze în funcție de dorințele adulților, în detrimentul propriilor lor nevoi.

Supraprotecția: Deși deseori privită ca o formă de grijă, supraprotecția poate limita creșterea și individualizarea copiilor. Controlul excesiv și impunerea fricilor personale pot împiedica dezvoltarea lor naturală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.