Vezi versiune Desktop
Iată de ce o educație severă în perioadele sensibile poate afecta dezvoltarea creierului copilului
Deși, în multe cazuri, motivul inițial pentru a căuta ajutorul unui psiholog este altul (cum ar fi tulburări de atenție, comportament sau dificultăți în învățare), inevitabil, mai ales în cazul unui divorț recent, tema separării devine punctul central al discuțiilor.
SURSA FOTO: freepik.com @ufabizphoto
„Strigătul tăcut al copiilor este uitat prea des în tumultul zilnic. În spatele ușilor cabinetelor de psihologie, o realitate tulburătoare iese la iveală: nevoia profundă a copiilor de a înțelege ceea ce se întâmplă în universul lor dezbinat”, spune Úrsula Perona, psiholog pentru copii, citată de elmundo.es.
Majoritatea se plâng că nu le-a fost explicat bine. Nu știu motivele, nu știu de ce s-a întâmplat.
Mulți dintre ei se simt singuri și puțin sprijiniți în acest proces. Nu au cu cine să vorbească despre asta (sau nu simt încrederea sau spațiul necesar pentru a face asta) și se plâng că nici părinții lor nu vorbesc cu ei despre asta.
Se simt vinovați. Adesea, ei cred că au greșit cu ceva sau că din cauza comportamentului nepotrivit sau a notelor lor proaste sau pur și simplu fiind acolo, au avut cu ceva de-a face cu despărțirea părinților.
Aproape întotdeauna, și pentru o lungă perioadă de timp, au dorința și fantezia ca părinții lor să se întoarcă împreună. Acest lucru îi surprinde pe mulți părinți, deoarece copiii s-ar putea să nu le exprime în mod deschis, dar este foarte frecvent, chiar și la ani de la divorț.
Se simt rău când unul dintre părinţi vorbește urât despre celălalt. Doare profund! A asculta descalificarea față de cineva pe care-l iubim este dureros.
Adesea se simt în mijlocul unui război, într-un conflict de loialitate. Ei simt că dacă arată afecțiune sau dorință de a fi cu unul, îl dezamăgește pe celălalt. Acest lucru este deosebit de dăunător și dureros pentru ei.
Uneori simt că îl abandonează pe unul dintre părinți pe care îl lasă singur pentru a merge cu celălalt.
Vezi și Studiu: Creșterea cu frați reduce șansele de divorț la vârsta adultă. Experții dezvăluie motivele
SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych
În momentul despărțirii, explicați cu atenție ce se va întâmpla.
Oferiți suficiente informații adaptate vârstei lor. Lăsați-i să vadă că sunteți disponibili să le răspundeți la întrebări sau să vorbiți despre asta oricând doresc.
Întrebați din când în când copilul despre probleme legate de separare. Nu trebuie să aduceți în discuție problema în fiecare zi, dar nu trebuie să trageți un văl gros și să vă prefaceți că nu se întâmplă nimic.
Spunți clar că nu au nimic de-a face cu asta. Ei vor argumenta că uneori v-au văzut certându-vă pe diferențele educaționale, de exemplu. Explicați-le că acest lucru este normal, că uneori părinții nu sunt de acord cu privire la modul de a-și educa copiii, dar că acesta nu este un motiv de separare. Ei trebuie să știe că nu sunt responsabili pentru divorț.
Fiți foarte atenți la limbajul pe care îl folosiți față de fostul partener. Nu-l descalificați sau criticați în fața copilului.
Transmiteți copilului că știți foarte clar că cel mai bun lucru pentru el este să se înțeleagă și să petreacă timp cu ambii părinți. Că vreți să se bucure, să iubească și să fie iubit și de tată și de mamă. Și că nu „abandonează” și nici nu iubește mai puțin pentru că dorește să fie și cu celălalt părinte. Transmiteți că sunteți bine când pleacă cu celălalt părinte. Că nu vă simțiți singur, trist sau abandonat. Dacă nu faceți asta, puneți o povară teribilă pe umerii săi.
Vezi și ”Divorțăm sau nu?”: Are sens să rămâneți împreună pentru copii?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Indiferent dacă este mic sau...
