Copiii creează o hartă mentală bazată pe traumele pe care le-au trăit: Patru moduri în care aceste răni ne pot afecta ca adulți / FOTO: freepik.com @ EyeEm

Indiferent dacă ai fost martor sau ai experimentat abuzuri în copilărie sau ai fost neglijat emoțional sau fizic de către îngrijitorii tăi, atunci când crești într-un mediu traumatizant, este probabil să porți urmele acestuia pe măsură ce îmbătrânești.

Copiii încearcă să dea sens evenimentelor prin care trec și își creează o hartă mentală a lumii bazată pe aceste experiențe.

Această construcție a sensului îi ajută să facă față diferitelor situații.

Totuși, dacă nu își adaptează harta mentală pe măsură ce cresc, vechiul lor mod de a interpreta lumea le poate afecta capacitatea de a funcționa ca adulți.

Conform Psychology Today, iată patru moduri în care traumele emoționale din copilărie ne pot afecta ca adulți.

Sinele fals

Când suntem copii, ne dorim ca părinții să ne iubească și să aibă grijă de noi. Dacă nu primim această iubire și grijă, încercăm să devenim tipul de copil despre care credem că le va plăcea.

Prin îngroparea sentimentelor care ne-ar putea împiedica să obținem această iubire și aprobare, creăm un sine fals, adică persoana pe care o prezentăm lumii.

Ascunzându-ne emoțiile, pierdem legătura cu cine suntem cu adevărat. Trăim cu frica că, dacă lăsăm masca să cadă, nu vom mai fi îngrijiți, iubiți sau acceptați.

Cel mai bun mod de a descoperi sinele autentic din spatele eului fals este să vorbești cu un terapeut specializat în traumele emoționale din copilărie.

Acesta te poate ajuta să te reconectezi cu sentimentele tale și să le exprimi într-un mod care să te facă să te simți atât în siguranță, cât și întreg.

Gândirea de victimă

Ceea ce gândim și credem despre noi înșine influențează modul în care vorbim. Modul în care vorbim cu noi înșine ne poate da putere sau ne poate lua puterea.

De exemplu, vorbirea de sine negativă ne poate eroda stima de sine și ne poate face să ne simțim neputincioși, ca niște victime. Totuși, chiar dacă unii oameni au fost victime în copilărie, nu trebuie să rămână victime ca adulți.

Chiar și atunci când pare că nu avem de ales, avem totuși puterea de a alege cum ne gândim la viața noastră.

Ca și copii, avem puțin sau deloc control asupra mediului și vieții noastre, dar ca adulți, putem schimba această situație.

În loc să ne vedem ca victime, ne putem vedea ca supraviețuitori.

Data viitoare când te simți prins și fără alegeri, amintește-ți că ești mai capabil și ai mai mult control decât crezi.

Agresivitatea pasivă

Atunci când copiii cresc în medii în care furia este exprimată doar în moduri nesănătoase, pot ajunge să creadă că acest sentiment este inacceptabil. Dacă ai asistat la expresii violente ale furiei, este posibil să ajungi să crezi, ca adult, că furia este o emoție periculoasă și, prin urmare, trebuie reprimată. Sau, dacă ai crescut într-o familie care a descurajat exprimarea furiei și te-ai învățat că aceasta este una dintre emoțiile care trebuie să fie înăbușite, ai putea continua să o reprimi, chiar și ca adult, când ar putea fi uneori utilă.

Ce se întâmplă dacă nu îți exprimi niciodată furia? Ei bine, nu mult. Încă simți furie – este o emoție naturală și sănătoasă pe care o simțim cu toții – dar în loc să o recunoști și să abordezi ceea ce a declanșat-o, o păstrezi în tine. Nu îți exprimi sentimentele în mod direct, dar deoarece este imposibil să suprimeți constant furia, o vei exprima prin agresivitate pasivă.

Pasivitatea

Dacă ai suferit neglijări în copilărie sau ai fost abandonat de cei care trebuiau să aibă grijă de tine, este posibil să îți fi înăbușit frica și furia în speranța că nu vei mai fi niciodată neglijat sau abandonat.

Cu toate acestea, când copiii adoptă această atitudine, de fapt se abandonează pe ei înșiși. Când refuzăm să ne confruntăm cu sentimentele noastre, ne retragem, devenim pasivi și nu atingem potențialul nostru maxim. O persoană pasivă își spune adesea: „Știu ce ar trebui să fac, dar nu o fac”.

Atunci când îngropăm sentimentele, îngropăm și partea noastră autentică. Din cauza traumelor emoționale din copilărie, am putut învăța să ascundem anumite aspecte ale identității noastre. Poate că pe moment aceasta ne-a protejat. Dar ca adulți, avem nevoie de sentimentele noastre pentru a ne ghida către cine suntem și ce ne dorim să devenim.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.