Vezi versiune Desktop
Ce facem cu ”plocoanele” pentru profesori? Se mai dau? Oana Moraru: ”Învățătoarea care face asta este o țoapă”
Sunt perioade de rebeliune, crize de furie și explozii emoționale prin care copiii trec și care necesită sprijin pozitiv din partea părinților.
Cu toții experimentăm aceste etape și, mai devreme sau mai târziu, le depășim.
În continuare, vom discuta despre criza de la 2 ani, cea de la 8 ani, precum și despre cele de la pubertate și adolescență... și cum putem face față acestor provocări potrivit guiainfantil.com.
SURSA FOTO: freepik.com @botlekostyabatler
Cât de repede cresc copiii noștri! Când ne așteptăm mai puțin, ei deja suflă în lumânările celei de-a doua aniversări. Ce adorabili sunt! La această vârstă, copiii încă nu au control deplin asupra emoțiilor lor, așa că își exprimă sentimentele prin crize de furie, țipete și refuzuri constante de tipul „NU”.
Ne confruntăm cu binecunoscuta criză de la 2 ani, denumită adesea și „teribila vârstă de 2 ani” sau „aDOIlescența”. În jurul vârstei de 2 ani (deși unii copii pot începe această etapă mai devreme și o pot încheia mai târziu), aceștia trec printr-o perioadă de „criză” de maturizare.
De ce copiii la 2 ani par mai încăpățânați ca niciodată? Aceștia nu mai sunt bebeluși: merg, încep să vorbească și descoperă lumea din jurul lor! Și, bineînțeles, nu vor ca un adult să le spună că nu pot alerga într-un anumit loc, că nu pot atinge ceva periculos sau că nu pot lua acasă tot ce văd în magazin.
La 2 ani, copiii încep să descopere ce le place și cine sunt, dorind să ne arate acest lucru. În această etapă apar crizele de furie, manifestate prin proteste, plânsete și strigăte, în care își exprimă clar ce vor și ce nu. Cer mai multă independență și văd lumea dintr-o perspectivă egocentrică. Rolul nostru este să ne asigurăm că nu își fac rău lor sau celor din jur.
Stabiliți limite și reguli într-un mod respectuos și iubitor, dar ferm. Este esențial ca acestea să fie comunicate clar, astfel încât copiii să le înțeleagă.
Introduceți obiceiuri și rutine sănătoase, deoarece acestea îi ajută pe copii să învețe și le oferă un sentiment de siguranță. Ei trebuie să știe ce se așteaptă de la ei.
Însoțiți-i cu multă răbdare și empatie. Acestea sunt cele mai bune calități pe care le poate avea un părinte în această perioadă.
Validați-le sentimentele și emoțiile și învățați-i să le recunoască: când sunt furioși, triști sau fericiți.
SURSA FOTO: freepik.com @skorinko_alena
După ce am trecut de criza de la 2 ani, ne-am gândit că nu vom mai avea de-a face cu alte momente dificile până la adolescență. Dar... surpriză! Criza de la 8 ani apare pentru a ne aminti că micuțul nostru crește și își construiește propria identitate și personalitate. Nu trebuie să ne panicăm. Așa cum am depășit criza de la 2 ani, vom reuși și acum.
Această criză apare de obicei în jurul vârstei de 8 ani, dar poate începe la 7 ani, deoarece fiecare copil este diferit. Este cunoscută și ca „criza vârstei rațiunii”, deoarece în această etapă copilul începe să își revendice propriul „EU”.
La această vârstă, copiii își dezvoltă atât abilitățile fizice, cât și capacitatea de gândire. Vor din ce în ce mai multă libertate și simt nevoia să-și găsească un loc în lume. De asemenea, au avansat la nivel social și lingvistic față de etapele anterioare.
Este normal să se răzvrătească împotriva regulilor stabilite până acum, manifestându-și furia prin cuvinte dure sau chiar insulte. Sentimentele lor sunt foarte intense în această perioadă, astfel că uneori sunt fericiți, alteori se enervează și nu vor să audă de la nimeni. De multe ori, afișează un comportament provocator și independent.
Însoțiți-i în această perioadă dificilă pentru a-i ajuta să înțeleagă ce li se întâmplă.
Mențineți limitele și regulile stabilite, dar adaptați-le la nevoile și vârsta lor.
Stabiliți rutine și obiceiuri sănătoase acasă. Chiar dacă uneori copiii vor dori să se distanțeze de toți, este important să fim constanți și consecvenți în educația lor.
Empatizați cu ei. Punându-ne în locul lor, le putem înțelege mai bine emoțiile și sentimentele.
Ascultați-i pentru a descoperi ce nevoi au.
Oferiți-le siguranță. Orice s-ar întâmpla, copilul trebuie să știe că sunteți mereu alături de el.
SURSA FOTO: freepik.com @phanuwatnandee
Da, așa este: înainte de adolescența propriu-zisă, mai există o criză importantă. Vorbim despre criza pubertății, care apare de obicei între 10 și 12 ani. Aceasta se manifestă deoarece copiii devin tot mai puțin „copii”, dar încă nu sunt adulți. Este o perioadă de tranziție, marcată de numeroase schimbări emoționale și fizice.
Prietenii și opinia lor devin mai importante ca niciodată, iar complexele încep să apară. Stările de spirit ale copiilor se schimbă brusc, trecând rapid de la fericire la tristețe sau furie.
În această etapă, își doresc tot mai multă autonomie. Totodată, nu trebuie să uităm că aceștia trec prin schimbări hormonale majore.
În această perioadă, copiii se simt adesea confuzi de toate emoțiile și schimbările pe care le trăiesc. De aceea, părinții trebuie să:
Îi însoțească, îndrume și sprijine, fiind prezenți atunci când au nevoie. Este important să nu îi lăsați singuri, așa cum fac mulți părinți.
Respecte și să fie atenți la nevoile lor, arătându-le afecțiune și înțelegere.
Să fie empatici, încercând să le înțeleagă sentimentele.
Să evite predicile și să îi asculți. Încurajați dialogul deschis cu ei, astfel încât să se simtă înțeleși.
Stabilească limite clare și ferme, cum ar fi regulile legate de program, teme, studii și ieșiri cu prietenii.
Promoveze obiceiuri sănătoase, precum somnul și alimentația, care sunt esențiale pentru a-i ajuta să treacă mai ușor prin această criză.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Între 14 și 16 ani, copiii noștri trec prin ceea ce se numește criza adolescenței. Uneori, aceasta se poate suprapune cu criza pubertății. Adolescenții trec printr-o etapă esențială în dezvoltarea lor, în care pun bazele adulților care vor deveni. În această perioadă, își caută personalitatea și locul în care se integrează cel mai bine.
În această fază, copiii noștri renunță treptat la copilărie și încep să își asume noile responsabilități și cerințe ale vieții de adult. Se află într-un moment important în care își construiesc identitatea personală, dar și cea socială. Din acest motiv, relațiile cu colegii și apartenența la un grup devin extrem de importante pentru ei.
Ei acordă o atenție sporită imaginii corporale, descoperă ce le place și ce nu, și încep să se confrunte cu noi temeri, cum ar fi frica de eșec. Caracterul lor devine mai reflexiv și, adesea, simt nevoia de a petrece mai mult timp singuri.
Fiți prezenți, dar discreți. Este esențial să fiți acolo pentru ei când au nevoie, însă fără a invada prea mult spațiul lor, deoarece își doresc să-și mențină autonomia.
Ascultați-i cu răbdare. Lăsați-i să-și exprime gândurile și emoțiile fără să-i întrerupeți.
Respectați-le intimitatea. Aceasta este extrem de importantă în această etapă.
Încurajați responsabilitatea. Motivați-i să fie responsabili pentru sarcinile, angajamentele și acțiunile lor.
Mențineți regulile și limitele. Faceți-le clare și ferme, pentru a oferi un cadru de siguranță.
Evitați predicile. Ascultați-i fără să interveniți cu sfaturi nesolicitate.
Validați emoțiile și sentimentele lor. Arătați-le că le recunoașteți și respectați stările emoționale.
Exprimați încredere și sprijin. Fiți alături de ei și arătați-le că aveți încredere în capacitatea lor de a se descurca.
Fiți disponibili. Asigurați-i că sunteți acolo pentru ei ori de câte ori au nevoie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Identificarea talentului unui copil este una dintre...
Unii copii par să nu...
