Greșelile părinților care pot transforma copiii în adulți egoiști. Expert în parenting: „Sunt toxice! Evitați-le!” / FOTO: freepik.com @user33154880

Studiile arată că, până la vârsta de trei ani, copiii încep să manifeste compasiune și empatie autentică și sunt capabili să înțeleagă că sentimentele și experiențele lor pot fi diferite de cele ale altor persoane.

„În calitate de antrenor parental, iată câteva dintre greșelile toxice de parenting pe care le-am observat și care îi pot face pe copii să devină mai egoiști și mai îndreptățiți la vârsta adultă”, susține profesorul și expertul în parenting dr. Traci Baxley în rubricile cnbc.com.

Citește și Părinții copiilor „excepțional de rezilienți și de succes” fac întotdeauna aceste lucruri. Cercetător și psiholog: „Da, unele sunt puțin intense”

#1 A spune „DA” aproape la orice

Studiile arată că acei copii care cresc cu un puternic sentiment de îndreptățire – provenit din supraprotejarea și supravalorizarea lor de către părinți – tind să fie mai preocupați de propria persoană, manifestă mai puțină empatie față de ceilalți, nu dezvoltă o etică solidă a muncii și se pot comporta de parcă regulile nu li s-ar aplica.

Învățarea compasiunii presupune să începi să le spui „nu” copiilor tăi, uneori. Nu, nu vei face curățenie în locul lor. Nu, nu le vei cumpăra acel lucru pe care și-l doresc. Nu, nu vei accepta să fii abordat în acel mod.

A oferi consecințe pentru acțiunile lor nesănătoase le va întări capacitatea de a vedea situațiile din perspective diferite.

De exemplu, dacă copilul tău îl insultă pe fratele său, nu ignora acest comportament. În schimb, spune: „mă simt [inserați sentimentele tale] când vorbești astfel cu fratele tău. A fi amabil cu el este o regulă în casa noastră. Să-l numești [inserați cuvântul] este inacceptabil și există consecințe pentru acest comportament.”

SURSA FOTO: freepik.com @user33154880

#2 Lipsa creării de oportunități de învățare

Poate crezi că nu sunt atenți, dar copiii urmăresc cu atenție cum reacționezi la situații. Îți dorești ca ei să observe cum alegi să vezi binele în oameni, indiferent de cât de nesemnificativă pare problema sau cine este persoana implicată.

Chiar și cei mai mici copii pot începe să se obișnuiască cu ideea de a se pune în locul altcuiva.

„De exemplu, îmi doresc ca fiii mei să fie atenți unul la celălalt și să se gândească mai des la nevoile celuilalt:

Eu: Pregătesc sandvișuri. Tu ce vrei?
Fiul: Cu curcan, te rog!
Eu: Și ce să fac pentru fratele tău?
Fiul: Cu curcan!
Eu: Hmm. Asta e clar preferința ta pentru că știu că îți place cel mai mult. Dar hai să ne gândim la fratele tău. Cum crezi că s-ar simți dacă ar veni acasă și ar găsi făcut pentru el sandvișul tău preferat? Ce crezi că ar spune despre ceea ce și-ar fi dorit?
Fiul: Probabil că ar fi vrut unt de arahide și gem?
Eu: Da, îmi place cum te-ai gândit la sentimentele fratelui tău și la ce l-ar face fericit.”

#3 Lipsa abordării a ceea ce se întâmplă în lume

Până la vârsta de 8 ani, copiii sunt capabili să înțeleagă că sentimentele unei persoane nu sunt întotdeauna determinate de ceea ce trăiește în acel moment, ci pot fi influențate de circumstanțele generale ale vieții sale.

În această etapă de dezvoltare, copiii încep să manifeste o empatie mai concretă pentru un grup de persoane aflate în dificultate. De aceea este esențial să discutați cu ei despre ceea ce văd la știri, aud în afara casei sau citesc pe rețelele sociale.

Profitați de aceste momente pentru a le arăta cum să manifeste grijă, sprijin și să ia atitudine pentru ceilalți. Cu cât sădiți mai multe semințe de compasiune, cu atât copiii voștri vor culege o viață dedicată sprijinirii celor din jur.

SURSA FOTO: freepik.com @benevolente82

#4 Oferindu-le totul fără a le cultiva recunoștința

Munca îi învață pe copii să-i sprijine pe ceilalți, contribuind astfel la înțelegerea importanței comunității și a muncii în echipă.

Copiii învață recunoștința atunci când nu primesc tot ce își doresc. Permiteți-le să își dorească acele lucruri suplimentare. Învățați-i să spună „mulțumesc”. Încurajați-i să țină un „jurnal al recunoștinței”.

„În familia noastră, avem o tablă pe ușa de la intrare, iar copiii trebuie să scrie un răspuns la o întrebare zilnică înainte de a pleca. Această întrebare este deseori centrată pe recunoștință și mulțumire”, susține experta.

#5 Neimplicarea copiilor în activități de voluntariat

Nu putem trăi mereu experiențele prin care au trecut alții, dar ne putem conecta la un nivel uman prin voluntariat.

Compasiunea într-o comunitate înseamnă să ne adunăm în jurul ideii comune de a-i vedea și de a încerca să înțelegem experiențele celorlalți – în moduri care ne deschid inima și ne motivează să fim acolo pentru ei.

„Îi încurajez pe părinți să lucreze neobosit pentru a alina suferința celor din jur, pentru a-și îmblânzi ego-ul și pentru a onora sacralitatea fiecărei ființe umane. Așa aleg să-mi trăiesc viața și tot așa vreau să-mi cresc copiii, pentru ca și ei să trăiască astfel”, conchide experta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.