Micul Albert – Experimentul care a speriat lumea psihologie
Data publicării:
În 1920, psihologii John B. Watson și Rosalie Rayner de la Universitatea Johns Hopkins au realizat un experiment care avea să devină emblematic pentru studiul condiționării emoționale: cazul „Micului Albert”. 

Scopul lor era să demonstreze că frica poate fi învățată, nu doar înnăscută, prin asocierea unui stimul neutru cu unul înfricoșător.

Subiectul experimentului a fost un copil de aproximativ 11 luni, denumit „Albert B.”. Inițial, Albert nu manifesta teamă față de diverse obiecte și animale, precum un șobolan alb, un iepure sau o maimuță.

Citește și Michelle Obama: „Strategia parentală nr. 1 folosită de mama mea pentru a crește copii încrezători. M-a pregătit în moduri pe care nu mi le-aș fi putut imagina”

Pentru a induce o reacție de frică, cercetătorii au început să asocieze prezența șobolanului cu un zgomot puternic, produs prin lovirea unei bare metalice.

După câteva repetări, Albert a început să plângă și să evite șobolanul chiar și în absența zgomotului.

Mai mult, frica s-a generalizat și la alte obiecte pufoase sau albe, precum iepurii, câinii sau o mască de Moș Crăciun cu barbă albă.

Lipsa dezinhibării și controversele etice

Un aspect controversat al experimentului a fost faptul că Watson și Rayner nu au încercat să elimine fricile induse copilului. Deși au menționat intenția de a face acest lucru, nu au avut ocazia să o pună în practică.

Citește și Micul Albert – Experimentul care a speriat lumea psihologie

În plus, identitatea reală a lui „Albert B.” a fost necunoscută timp de decenii. În 2009, cercetătorii au sugerat că ar fi fost vorba despre Douglas Merritte, un copil care suferea de hidrocefalie și care a murit la vârsta de șase ani.

Această descoperire a ridicat întrebări suplimentare despre validitatea și etica experimentului, potrivit Scientia.

Experimentul Micul Albert a avut un impact semnificativ asupra psihologiei, evidențiind modul în care emoțiile pot fi condiționate. Totuși, din perspectiva eticii moderne, studiul este considerat inacceptabil, deoarece a provocat suferință unui copil fără consimțământ informat și fără măsuri de protecție adecvate.

Acest caz a contribuit la dezvoltarea și consolidarea standardelor etice în cercetarea psihologică, subliniind importanța protejării participanților la studii.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Raluca Panțiru
Categorie: Parenting

Articole similare

Micul Albert – Experimentul care a speriat lumea psihologie

În 1920, psihologii John B. Watson și Rosalie Rayner de...

Cum ținem copiii ocupați și fericiți în vacanța de vară

Vacanța de vară este o oportunitate minunată pentru...



Cele mai noi articole

Top citite

Michelle Obama: „Strategia parentală nr. 1 folosită de mama mea pentru a crește copii încrezători. M-a pregătit în moduri pe care nu mi le-aș fi putut imagina”

Autismul nu e o vină. Nici o glumă. Este o realitate. Autismul nu e o rușine. Dar să folosești diagnosticul unui copil ca o jignire, da, asta e o rușine!

„Iadul care îi așteaptă pe copiii născuți după 2020”. Cercetătorii de la Bruxelles, avertisment pentru Generația Alfa și Generația Beta

Subiectele de la Evaluarea Națională de clasa a II-a: „Câți pereți vor fi acoperiți cu 24 de desene din Deșert, știind că pe fiecare perete încap câte 6 desene?”

pixel