„Nu mai plânge sau îți dau eu motiv să plângi!” Replici pe care le spun părinții toxici și cât sunt de dăunătoare. Psiholog: „Copilul se simte prins într-o capcană”

Să ai o zi proastă nu te face un părinte rău. Spre deosebire de comportamentul parental normal, parentingul toxic implică modele de comportament care au un impact negativ asupra dezvoltării copilului.

Cel mai obișnuit comportament toxic al părinților este acela de a-și critica copilul, de a-și exprima propriile dorințe, de a se plânge de dificultățile de a crește copilul, de a face comparații nesănătoase și de a face afirmații care îl rănesc pe micuț​​.

Aceste tipuri de afirmații pot provoca daune permanente creșterii sociale, psihologice și emoționale a unui copil.

Citește și Critica excesivă poate fi foarte dăunătoare copilului. Cum îi tai aripile fără să știi și cum să eviți mustrarea ca să crești micuțul sigur pe el

Replici toxice pe care le spun părinții

SURSA FOTO: freepik.com

Mai jos, sunt câteva dintre cele mai frecvente declarații toxice făcute de părinții toxici.

Critică aspectul copilului:

„Ești atât de grasă/slabă/scundă.”

„De ce mănânci atât de mult? Te-ai cântărit în ultima vreme?”

„Când aveam vârsta ta, aveam o talie de invidiat.”

„Ai putea fi drăguță dacă ai slăbi puțin.”

„Ce e cu părul tău?”

„Nimănui nu-i place o fată grasă.”

Rușinea corporală poate avea efecte emoționale adverse, inclusiv scăderea stimei de sine și dezvoltarea unor lupte pentru sănătatea mintală, cum ar fi tulburările de alimentație, tulburarea imaginii corporale, tulburarea dismorfică a corpului, anxietatea și depresia, atrag atenția specialiștii.

Pe termen lung, stima de sine scăzută și nesiguranța copiilor îi vor împiedica să construiască și să mențină relații sănătoase.

Desconsideră copilul:

„Nu mai plânge sau îți dau eu motiv să plângi.”

„De ce ai făcut asta? Ești atât de prost!”

„Nu poți face nimic corect!”

„Nimeni nu te va iubi vreodată.”

„Nici măcar nu poți deschide borcanul. Ești atât de inutil.”

„Nu cred niciun cuvânt din ce spui.”

„Ești retardat?”

„Nu vei ajunge nimic în viață!”

„Nu meriți nimic în viață!”

Anxietatea unui copil influențează negativ percepția lor despre sine și despre lume. Criticile frecvente din partea părinților sunt legate de dezvoltarea copiilor anxioși.

Respingerea părinților poate duce, de asemenea, la autocritică și depresie.

Comparații nesănătoase:

„De ce nu poți fi mai mult ca vărul tău?”

„Nu este uimitor că fratele tău face asta mai bine decât tine?”

„Chiar și sora ta mai mică știe cum să facă asta.”

„Uite, cel mai bun prieten al tău se descurcă mai bine decât tine.”

„Fratele și sora ta sunt mult mai buni decât tine. Învață de la ei.”

Stima de sine scăzută poate rezulta din a fi comparat și văzut ca fiind inferior celorlalți. Ca urmare a faptului că nu sunt apreciați, estimați, doriți și acceptați de către părinți, copiii experimentează percepții de sine și valoare de sine mai scăzute.

Tratamentul diferențial al părinților față de frați poate provoca, de asemenea, rivalitate între frați.

Vină, rușine, toxic:

„Vezi cât de bun este vărul tău? Mi-aș dori să am un fiu ca el.”

„Mi-aș dori să nu fi avut niciodată copil.”

„Mi-aș dori să nu te fi născut niciodată.”

„Ești cea mai mare greșeală din viața mea.”

„Nu am nevoie de tine. Nu faci nimic pentru mine.”

„Mi-aș fi dorit să te fi dat spre adopție.”

„Ce am făcut ca să merit un copil ca tine? De ce nu aș putea avea unul bun?”

„Mi-ai distrus căsnicia.”

„Viața ar fi fost mult mai ușoară fără tine.”

„Am renunțat la visele mele pentru tine.”

„Mi-ar fi mult mai bine fără tine.”

„Nu ești decât o povară pentru noi.”

„E vina ta ca mama ta a murit.”

„Ai distrus familia.”

„Mi-am sacrificat viața pentru tine.”

„Te vei trezi într-o zi și nu mă vei mai vedea niciodată.”

Părinții toxici sunt cruzi, duri și critici. Ca urmare a abuzului lor psihologic, copiii se simt incompetenți, creând un sentiment de inadecvare și un sentiment de sine care nu este demn de sprijin.

Sentimentul de rușine poate duce la un copil prea conștient de sine, făcându-i o provocare să construiască și să mențină relații viitoare. Cercetările arată, de asemenea, că aceste experiențe îngrozitoare din copilărie pot duce la diferite boli fizice, abuz de substanțe, tulburări de sănătate mintală și tentative de sinucidere.

Care sunt efectele parentingului toxic?

Parentingul toxic poate avea un efect devastator asupra unui copil atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Senzație de capcană

Una dintre cele mai mari consecințe pe termen scurt pentru un copil care este victima unei educații toxice este sentimentul constant de a fi prins în capcană. „Fie că este vorba de abuz fizic, verbal sau emoțional, te simți prins în capcană dacă ești copil”, spune psihologul Chivonna Childs. „Nu este de mirare ca un copil să se ridice și să plece, să plece să trăiască singur”.

Impact asupra relațiilor viitoare

Și mai deranjante sunt efectele pe termen lung pe care parentingul toxic le poate avea asupra unui copil. „Părinții tăi sunt introducerea ta în lume”, precizează dr. Childs. „Credem că ceea ce vedem în comportamentul lor este normal până la 5 sau 6 ani”.

Dacă ești copilul unor părinți toxici, spune ea, abia după vârsta de 5-6 ani ești suficient de mare pentru a realiza că poate acel comportament toxic nu este normal. Până în acel moment, totuși, mare parte din pagubă a fost făcută.

„Acestea sunt comportamente învățate pe care o să continuăm să le perpetuăm asupra altora, precum și asupra propriilor noștri copii”, adaugă psihologul. „Dacă ești crescut crezând că comportamentul toxic este normal, atunci vei crede că așa ar trebui să te comporți și cu copiii tăi”.

Poate deteriora și relațiile din afara familiei tale. „Dacă nu înțelegem cum să tratăm oamenii și cum să fim în relații reciproce, atunci se poate răspândi și dincolo de familia ta”, adaugă ea.

Cum să faci față unui părinte toxic

SURSA FOTO: freepik.com

Poate fi dificil să realizezi că ești victima unei educații toxice în copilărie. Dar pe măsură ce te maturizezi, s-ar putea să recunoști din ce în ce mai mult că ceea ce ai experimentat nu a fost normal. În acel moment, este important să obții ajutor, să primești tratament, să te vindeci și să rupi ciclul.

Caută sprijin

„Căutarea ajutorului este importantă”, spune dr. Childs. „Găsiți un terapeut bun care vă poate ajuta să vă procesați sentimentele și emoțiile. Stabilește cine vrei să fii și faci schimbări în mod activ”.

„Schimbarea este posibilă”, adaugă ea. „Nu trebuie să fii un produs al mediului tău. Este important să înțelegi că te poți vindeca și te poți schimba”.

Stabiliți limite

Este important să-ți dai seama că poți să te vindeci și să te schimbi, spune dr. Childs, dar la fel este și stabilirea limitelor. „Părinții nu se schimbă brusc. Poate că trebuie să te distanțezi de ei pentru a te vindeca și asta poate fi o pastilă greu de înghițit”, spune ea.

Dar, adaugă ea, stabilirea limitelor este exact ceea ce ai face cu orice altă persoană toxică din viața ta, așa că ar trebui să fie la fel și cu familia. „Trebuie să le spunem ce este potrivit și ce nu, pentru că limitele te vor ajuta să te vindeci”.

Poate fi și dificil, spune ea, pentru că oamenilor toxici adesea nu le place când le sunt stabilite limite. Și în timp ce stabilirea limitelor cu oamenii din afara familiei poate fi dificilă, stabilirea limitelor cu părinții poate fi mai dificilă. „Părinții au cele mai dificile granițe pentru că te-au născut, știu ce butoane să apese”, subliniază ea.

Discuția cu un prieten de încredere în timp ce stabiliți acele limite vă poate ajuta să aveți sprijinul emoțional și motivația necesare pentru a vă respecta noile limite. „Vor deveni supărați, dar asta înseamnă că funcționează”, spune dr. Childs. „Dacă nu pot respecta acele granițe, trebuie să-i iubim de la distanță. Asta ne permite să fim eliberați de toxicitatea lor”.

Concentrează-te pe tine însuți

O parte a procesului de vindecare, conform dr. Childs, este, de asemenea, concentrarea asupra ta. Cu limitele stabilite și un sistem de asistență în vigoare, puteți privi cu adevărat cum doriți să vă schimbați și să mergeți mai departe. „Trebuie să recunoști că nu este vina ta și că te poți schimba, poți lucra pentru a fi mai bun și a fi persoana care îți dorești cu adevărat să fii”, spune ea.

„Dacă nu-ți place ceva la tine”, adaugă ea, „poți să stai, să reflectezi la cine ești, să reflectezi la caracteristicile pe care le iubești la tine și să te concentrezi pe ceea ce crezi că trebuie îmbunătățit. Și recunoașteți că nu sunteți părinții voștri”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.