Vezi versiune Desktop
Testul „Arborelui”. Descoperă aspecte ascunse ale personalității copiilor prin acest instrument utilizat pe scară largă în psihologie
În contextul tehnologic actual, folosirea resurselor digitale în grădinițe și școli a devenit o practică tot mai răspândită. Tablete, animații, programe online sofisticate, toate acestea oferă elevilor o experiență interactivă și captivantă.
„Aș putea să predau numerele și cifrele în grădiniță folosind zeci de programe online, cu animație și exerciții pline de culoare, de sunete, de ritm și asocieri vizuale ofertante.
Aș putea să predau limba engleză, proiectând pe tabla din clasă site-uri întregi cu teme deja dozate, de la substantive care se rostogolesc repetitiv pe jetoane, la cântec, la poveste, până la situația de comunicare între două personaje hazlii.
Aș putea să îi învăț despre circuitul apei în natură, arătându-le un filmuleț de 3 minute, cu toate fenomenele animate explicit și descompuse explicativ, în scheme desenate sugestiv.
Aș putea să-i învăț tabla înmulțirii cu un program personalizat, care ofertă atâtea repetări câte are nevoie fiecare copil, până se rodează rotițele lui computaționale.
Aș putea să închiriez câteva căști VR și să facem experimentele la fizică, acolo, în realitatea superofertantă a spațiului virtual”, și-a început Oana Moraru postarea pe pagina de Facebook.
Cu toate acestea, Moraru avertizează că, deși tehnologia poate crea un mediu educațional atractiv și stimulativ, aceasta nu ar trebui să devină fundamentul educației.
Fascinația pentru mijloacele digitale în învățare își are originea într-o promisiune de inovare educațională care a captivat societatea încă de acum 10-15 ani, prin discursuri TED și cărți care promovau educația „fără limite”. Începând cu acea perioadă, multe școli, inclusiv Helikon, au implementat diverse modele moderne: învățare asistată de calculator, pedagogii Montessori și Waldorf, dar și metode ca „flipped learning” și „visible learning”.
Citește și De ce nu este copilul meu atent la școală? Oana Moraru: „ASTA e problema cu mulți copii”
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
În opinia Oanei Moraru, deși copiii se arată atrași de lecțiile asistate de tehnologie, acestea nu reușesc să construiască baza unei educații solide. Experiența captivantă, interacțiunea cu animații colorate și video-uri scurte captează atenția copilului, dar nu dezvoltă întotdeauna atenția voluntară necesară pentru învățare profundă.
„Copilul mic poate trece pe modul hipnotic când urmărește filmulețele”, spune Moraru, sugerând că fascinația pentru conținut vizual poate afecta negativ dezvoltarea unei atenții voluntare și a gândirii critice.
Oana Moraru exemplifică acest fenomen prin modul în care copiii învață tabla înmulțirii prin programe digitale: deși o memorează, nu reușesc să înțeleagă pe deplin concepte fundamentale, cum ar fi comutativitatea în matematică.
Elevii care interacționează doar cu realitatea virtuală întâmpină dificultăți atunci când sunt puși să explice sau să schematizeze un experiment fizic, evidențiind astfel o neînțelegere de fond a informației, nu doar o lipsă de expunere.
Pedagogul susține că, în anii formativi (3-12 ani), copiii au nevoie să învețe prin repetiție și interacțiune directă, învățarea temeinică fiind posibilă doar prin abordări ce presupun activități lente și neatractive la suprafață.
Pentru a stăpâni conceptele matematice, de exemplu, copiii trebuie să facă repetări și exerciții scrise, să își aranjeze calculele, să observe permutarea factorilor, să exerseze răbdarea și capacitatea de analiză.
„Învățarea temeinică se întâmplă încet și neatractiv”, subliniază Moraru, punând în contrast eficiența tehnologiei cu necesitatea unui proces îndelungat de asimilare.
În timp ce tehnologia poate accelera accesul la informație – Moraru oferă ca exemplu un text rezumat de un sistem AI în doar câteva secunde – elevii au nevoie de ani pentru a învăța să rezume ei înșiși un text, construindu-și abilitățile necesare acestui proces.
SURSA FOTO: freepik.com @oksix
Învățarea nu înseamnă doar captivarea minții, ci construirea unei gândiri capabile să pună întrebări, să facă asocieri și să argumenteze. Conform Oanei Moraru, elevii cu adevărat pregătiți pentru lumea complexă a „post-adevărului” sunt cei care au fost educați prin repetiție, aplicare și măsurare consecventă.
Acest tip de educație creează o „memorie procedurală bine întocmită” și o structură conceptuală riguroasă, fără de care elevii nu pot dezvolta capacitatea de a face conexiuni logice inovatoare.
Sistemele educaționale care au adoptat tabletele de la vârste mici au revenit, treptat, la metodele clasice de învățare, inclusiv la pix și hârtie, recunoscând necesitatea unei structuri stabile în primii ani de formare a copilului.
În încheiere, Oana Moraru ne atrage atenția asupra diferenței dintre învățarea captivantă și învățarea profundă. Este relativ simplu să creezi o lecție interesantă, folosind tehnologia pentru a anima conceptele, dar adevărata valoare a unei lecții constă în capacitatea copilului de a asimila și de a explica conceptele pe termen lung.
După impresia de moment, vine timpul pentru lecțiile mai puțin spectaculoase, care presupun scris, exersare, testare și retestare.
Moraru subliniază că, deși tehnologia este un instrument valoros, ea rămâne doar un element complementar într-un demers educațional complex. Educația solidă necesită planificări clare, obiective bine măsurate și, cel mai important, un efort constant din partea copilului, care trebuie să depășească disconfortul inițial al plictiselii și să persevereze în fața dificultăților.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
6 mituri false despre...
