Fotografie de la Nasir Javed/ Pexels

Copiii care au experimentat forme extreme de abandon și privare experimentează o reducere de lungă durată a volumului creierului, vizibilă chiar și la vârsta adultă și aparent neremediată de neuroplasticitate - capacitatea creierului de a-și modifica structura în funcție de experiențele trăite.

Iată ce reiese dintr-un studiu bazat pe scanări ale creierului a zeci de „orfani ai lui Ceauşescu”, tineri adulţi care şi-au petrecut prima parte a copilăriei în orfelinatele supraaglomerate şi dărăpănate ale României în timpul regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu (1966-1989). Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Credincios dogmei care considera creșterea populației ca forță motrice a dezvoltării economice, Ceaușescu a interzis în 1966 avortul, pentru femeile sub 42 de ani, care aveau mai puțin de patru copii. Contracepția a fost împiedicată și divorțurile au devenit din ce în ce mai greu de obținut.

Răspândirea SIDA a crescut exponențial, la fel ca și numărul copiilor nerecunoscuți și abandonați în orfelinate. Condițiile din aceste facilități, cu lumină și căldură intermitentă, boli netratate, penurie de alimente și nevoi emoționale pur și simplu ignorate, au apărut abia după căderea regimului.

Foto: Thehumantra/ Pexels

Potrivit unor estimări, cel puțin 100 de mii de copii au fost nevoiți să petreacă luni sau ani în aceste condiții. Studiile anterioare s-au concentrat pe dificultățile lor cognitive (depășite parțial de vârsta adultă), cum ar fi tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), anxietatea și depresia.

Studiul

Un grup de oameni de știință de la King's College, din Londra, a analizat scanările creierului a 67 de orfani din România care au fost adoptați de familiile britanice după ce au petrecut între 3 și 41 de luni în condiții severe de abandon și privare de drepturi fundamentale în unitățile descrise.

Testele imagistice ale creierului copiilor cu vârsta cuprinsă între 23 și 28 de ani au fost comparate cu cele ale a 21 de colegi adoptați în Regatul Unit în decurs de șase luni.

Tinerii din primul grup au prezentat un volum cerebral cu 8,6% mai mic decât cei din al doilea grup. Fiecare lună suplimentară petrecută în condiții de privare extremă a fost legată de o reducere suplimentară a volumului creierului cu 3 cm cubi, un fenomen care ar putea explica unele dintre deficiențele cognitive găsite în studiile anterioare.

Alte diferențe

Pe lângă reducerea globală a volumului creierului, primul și al doilea grup au prezentat diferențe structurale în trei regiuni ale creierului, legate de organizare, motivație și integrarea informațiilor și memoriei. Echipa a fost, de asemenea, surprinsă să nu găsească diferențe substanțiale în amigdala, o structură implicată în procesarea emoțiilor.

Deși studiul nu poate dovedi cu certitudine că privarea de nevoi de bază în timpul copilăriei duce la o reducere a volumului creierului, acest lucru este totuși foarte probabil: mecanisme precum absența experiențelor fundamentale pentru dezvoltarea creierului sau stresul cronic ar putea explica parțial această corelație. Alți factori precum genetica, dezvoltarea în timpul sarcinii sau malnutriția nu sunt suficienți pentru a explica fenomenul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.